Las ochii, mama, las sa planga!
Tu-n leagan tot cu mana stanga
Mi-ai dat sa sug de-aceea sunt
Natanga!
Dar n-am pus doara juramant,
Sa merg neplansa în mormant!
Nu plang ca mi-e de Leana teama;
De ciuda plang eu numai, mama.
Cuvintele ei nu le ieu
În sama,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Ca scoala satu-n capul meu.
Ea duce sfat din casa-n casa
Ca n-am broboade de matasa,
N-am şorţ cu flori – şi daca n-am
Ce-i pasa?
N-am mers sa-i cer, aveam-n-aveam;
Şi n-o sa-mi mearga neam de neam.
Sta-n drum de vorba cu vecine
Şi bate-n pumni: – „Sa mor îmi vine,
Auzi tu! Sa se prinda ea
Cu mine!
Ştii, ieri, la moara, ce spunea?
Ca-s proasta foc şi gura rea!
Şi-auzi! îi umbla-n cap, tu, sora,
S-ajunga ea Lucsandrei nora!
O, mearga-i numele! N-o vezi
La hora?
Ce şorţ! Nu-ţi vine nici sa crezi;
Fa cruce, fa, sa nu-l visezi.
Nu l-aş purta nici de porunca!
Ce poarta ea, alt om arunca.
C-un rand de haine-o vad mergand
La munca,
La joc şi hori acelaşi rand,
Îl poarta-ntruna, şi de cand!
Lucsandra-i doara preuteasa,
Ea-şi cata nora mai aleasa,
S-o duca-n bunuri şi-n duium
Acasa.
Ea n-a ajuns, oricum şi cum,
Sa-şi stranga nora de pe drum.
Sa-şi ieie nora pe-o satana?
Ca e saraca şi golana;
De ce nu vine ca sa-i dau
Pomana?
Nu-i casa lor în care stau
Şi-n casa nici cenuşa n-au!
Auzi tu, mama, cate-mi spune?
Şi-alearga-n sat sa mai adune
Şi cate porecliri pe-ascuns
Îmi pune.
De-aş sta sa-i dau şi eu raspuns,
La cate legi am fi ajuns!
Ea-mi sare-n drum, ca doara-doara
M-apuc sa-i spui o vorba-n poara;
Şi daca tac, îi vin calduri
Sa moara.
Sa vezi tu, mama,-njuraturi!
Ca ea cu ma-sa-s zece guri.
Cu gura, ma-sa bate-o gloata,
Şi-i de otrava Leana toata –
Mi-ar pune capul sub picior,
Sa poata.
Dar lor pe plac eu n-am sa mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.
De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singura-mi ţes tortul
Şi umblu şi eu cum socot
Ca-i portul.
De n-am matasuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rau de tot.
Ma prind cu ea? Cel sfant s-o bata!
Dar cum ma prind? Ea e bogata,
Ce haine mi-am facut ca ea
Vrodata?
La joc ma poţi oricand vedea
Cu fetele de sama mea!
Ori am vorbit cu dansa glume?
O fac de ras şi-i scot eu nume?
Ori ies, gatita-n ciuda ei,
în lume?
Îi ştiu eu focul – ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?
Dar ce? Îl ţiu legat de mine?
Îl trag de maneca? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Cand vine.
Eu nu pot uşa sa i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sa-i spui?
Sunt eu la urma vinovata,
Ca Leana umbla ca turbata
Sa-l vada-n casa lor intrand
O data?
Şi daca lui nu-i da prin gand,
Ea blastema de nu-şi da rand!
Dar poate da ea bobi cu sata!
O fierbe ciuda pe urata,
Ca-s mai frumoasa decat ea,
Şi-atata!
Sa aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.
Ca boii-s buni, bine-i bogata;
Dar daca pui flacai odata
S-aleaga danşii cum socot
O fata:
Bogata-şi pupa boii-n bot,
Îmbatranind cu boi cu tot!