Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfator,
Ce se-nalţa pan la ceruri din a lumii deşteptare,
Ca o lunga salutare
Catr-un falnic viitor?
Nu simţiţi inima voastra ca tresare şi se bate?
Nu simţiţi în pieptul vostru un dor sfant şi romanesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce patrunde şi razbate
Orice suflet omenesc?
Iata! lumea se deşteapta din adanca-i letargie!
Ea paşeşte cu pas mare catr-un ţel de mult dorit.
Ah! treziţi-va ca dansa, fraţii mei de Romanie!
Sculaţi toţi cu barbaţie,
Ziua vieţii a sosit!
Libertatea-n faţa lumii a aprins un mandru soare,
Ş-acum neamurile toate catre dansul aţintesc
Ca un card de vulturi ageri ce cu-aripi mantuitoare
Se cerc vesel ca sa zboare
Catre soarele ceresc!
Numai tu, popor romane, sa zaci vecinic în orbire?
Numai tu sa fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu sa nu iei parte la obşteasca înfraţire,
La obşteasca fericire,
La obştescul viitor?
Pana cand sa creada lumea, o! copii de Romanie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Pana cand sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Şi la caru-i de trufie
Sa ne-njuge ea pe noi?
Pana cand în ţara noastra tot strainul sa domneasca?
Nu sunteţi satui de rele, n-aţi avut destui stapani?
La arme, viteji, la arme! faceţi lumea sa priveasca
Pe campia romaneasca
Cete mandre de romani!
Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iata timpul de fraţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternica mandrie
Şi de-acum pe vecinicie
Cu toţi mainile va daţi!
Hai, copii de-acelaşi sange! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte sa catam, sa dobandim.
Pas, romani! lumea ne vede… Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastra sa jertfim!
Fericit acel ce calca tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţara libertatea re-nviind,
Fericit, mareţ acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire moştenind.