De-or trece anii cum trecura,
Ea tot mai mult îmi va placé,
Pentru ca-n toat-a ei faptura
E-un “nu ştiu cum” ş-un “nu ştiu ce”.
M-a fermecat cu vro scanteie
Din clipa-n care ne vazum?
Deşi nu e decat femeie,
E totuşi altfel, “nu ştiu cum”.
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tacé:
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tacere-i “nu ştiu ce”.
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum…
În taina farmecelor sale
E-un “nu ştiu ce” ş-un “nu ştiu cum”.