Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.
E uşor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune,
Înşirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cand inima-ţi framanta
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gandirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţa,
Unde ai judecatorii,
Ne’nduraţii ochi de gheaţa?
Ah! atuncea ţi se pare
Ca pe cap îţi cade cerul:
Unde vei gasi cuvantul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus –
E uşor a scrie versuri
Cand nimic nu ai de spus.