Neguri albe, stralucite
Naşte luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe campie;
S-adun flori în şezatoare
De painjen tort sa rumpa,
Şi anina-n haina nopţii
Boabe mari de piatra scumpa.
Langa lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de mişcari de valuri
Ca de bulgari de lumina,
Dandu-şi trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca roşii
Peste unda fermecata.
Ca sa vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvant al sfintei Miercuri;
Ca sa iasa chipu-n faţa,
Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiţi sunt trandafirii
De-un cuvant al sfintei Vineri.
Ea se uita… Paru-i galben,
Faţa ei lucesc în luna,
Iar în ochii ei albaştri
Toate basmele s-aduna.