Codrule, Maria Ta,
Lasa-ma sub poala ta,
Ca nimica n-oi strica
Fara num-o ramurea,
Sa-mi atarn armele-n ea.
Sa le – atarn la capul meu,
Unde mi-oi aşterne eu
Sub cel teiu batut de vant
Cu floarea pan-la pamant,
Sa ma culc cu faţa-n sus
Şi sa dorm dormire-aş dus;
Dar s-aud şi-n visul meu,
Draga codri, glasul tau,
Din cea rarişte de fag,
Doina rasunand cu drag,
Cum jelind se tragana
Frunza de mi-o leagana,
Iara vantul molcomit
De-a vede c-am adormit,
El pin teiu va viscoli
Şi cu flori m-a coperi.