Ca povestea cea sarmana
Care nimeni n-o-a-nţeles,
Trec prin vremea trista, vana,
Cum prin secoli un eres.
Sunt ca lira sparta-n stanca,
Sunt ca glasul din pustii,
Sunt ca marea cea adanca,
Sunt ca moartea între vii.
Dintre chinuri ce ma-neaca
Eu sorbeam mirul curat,
Cum o lebada se pleaca
Band din lacul îngheţat.
Dar cu moartea cea adanca
Azi eu schimb al vieţii-mi gand,
Am fost vultur pe o stanca,
Fire-aş cruce pe-un mormant!
Care-i scopul vieţii mele,
De ce gandu-mi e proroc,
De ce ştiu ce-i scris în stele,
Cand în van lumea o-nvoc.
Crucea-mi para ganditoare,
Parca arz-a vieţii-mi tort,
Caci prin neguri mormantare
Voi sa vad faţa-mi de mort.
Doar atunci cand prin lumine
M-oi sui la Dumnezeu,
Veţi gandi şi voi la mine
Cum am fost în lume eu.