Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodata,
Toamna cea întunecata.
Lunga, slaba şi zaluda,
Botezand natura uda
C-un manunchi de ciumafai, –
Cand se scutura de ciuda,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai…
Şi cum vine de la munte,
Blestemand
Şi lacrimand,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vagauni,
Iar maceşii de pe campuri
O întampina în cale
Cu grabite plecaciuni…
Doar pe coasta, la urcuş,
Din casuţa lui de huma
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu bruma:
– Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Nu credeam c-o sa mai vii
Înainte de Craciun,
Ca puteam şi eu s-adun
O graunţa cat de mica,
Ca sa nu cer împrumut
La vecina mea furnica,
Fiindca nu-mi da niciodata,
Şi-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus şi i-am cerut…
Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfarşit
Ridicand un picioruş,
Dar de-acuş s-a ispravit…
Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic şi necajit!