Trec anii, trec lunile-n goana
Şi-n zbor saptamanile trec.
Ramai sanatoasa, cucoana,
Ca-mi iau geamantanul şi plec!
Eu nu ştiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon ma pune-n mişcare,
Ce taina ma-ndeamna la drum.
Dar simt ca m-apasa pereţii,
Eu sunt chiriaş trecator:
În scurtul popas al vieţii
Vreau multe schimbari de decor.
Am stat la mansarda o luna.
De-acolo, de sus, de la geam,
Şi ziua şi noaptea pe luna
Priveam ca la teatru, madam!
Cand luna-mi venea la fereastra,
Oraşul parea ca ma cheama
Sa-i vad în lumina albastra
Fantastica lui panorama…
Mai sus, într-o camera mica,
Faceau împreuna menaj
Un moş, un actor şi-o pisica.
Iar dincolo, jos, la etaj,
O dama cu vizite multe
Şi-alaturi de ea un burlac,
Un demon serios de la Culte
Cu cioc şi cu ghete de lac.
De-acolo, pe-o vreme ploioasa,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
Şi-abia am ajuns pan-acasa:
Pe Berzei, la conu Mihai.
Ţin minte şi-acuma gradina,
Ferestrele unse cu var…
În faţa sta coana Irina
Şi-n curte, un fost arhivar.
Vedeai rasarind laolalta,
Un colţ luminos de ietac,
Pridvorul cu iedera ‘nalta
Şi flori zambitoare-n cerdac…
Pe-atunci înflorea liliacul
Şi noaptea cadea parfumata
Umpland de miresme cerdacul,
Şi-avea arhivarul o fata…
Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori, aşteptand neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Sa sforaie noaptea cumplit).
Tarziu, cand se da la o parte
Perdeaua, parea ca visez…
Şi iar am plecat mai departe,
De teama sa nu ma fixez.
Straine privelişti fugare!
Voi nu ştiţi ca-n inima port
O dulce mireasma de floare,
Parfumul trecutului mort…
Şi-am stat la un unchi, pe Romana,
Ţiu minte… dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoana
Cu nasul puţin coroiat;
La doamna Mary, pe Regala
(O, cum ma ruga sa nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poştala);
Pe strada Unirii la Şbeck;
Pe Grant, langa birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort,
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiaşi tainic resort.
C-aşa mi-e viaţa – o goana,
Şi astfel durerile trec…
Ramai sanatoasa, cucoana,
Ca-mi iau geamantanul şi plec!