Mult onorate doamne,
Distins auditor!
La festival cand vine, tot omul e dator
S-asculte, înainte de partea amuzanta,
O conferinţa lunga şi foarte importanta.
Conform acestei date sinistre, aşadar,
Avem între culise un conferenţiar,
Un om cu greutate, un personagiu mare…
Sa nu luaţi aceasta drept o ameninţare!
Dar ca sa nu planeze asupra noastra vina
C-am neglijat programul, – persoana cu pricina
E gata sa va ţina, un ceas şi jumatate,
O conferinţa grava de specialitate.
Cum, nu va pare bine? De ce v-aţi întristat?
Mai aşteptaţi o clipa, ca doar n-am terminat.
Pe de-alta parte, însa, gasind ca-i anormal
Sa va chemam la teatru… ca s-adormiţi în stal;
Ca somnul, în aceste condiţii verticale
ş-atat de izolate, nu face cinci parale;
Ca nimene nu poate pretinde nimanui
Sa-nghita festivalul cu conferinţa lui, –
Din spirit caritabil şi din filantropie,
ştiind mai dinainte ce toata lumea ştie,
Cu voia dumneavoastra ne-abatem de la moda
şi-n loc de conferinţa, veţi asculta o oda.
Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atat de-ngrozitor
Ca biata-mi Muza, alba de spaima şi uimire,
Cand i-am cerut concursul, în loc sa ma inspire,
S-a dat pe langa uşa, a pretextat ceva
şi-a disparut… adio! M-a parasit aşa,
Cu calimara plina de noapte şi de proza.
E vorba de bacterii şi de tuberculoza,
E vorba de bacilul lui Koch…
Precum vedeţi,
Un subiect anume facut pentru poeţi!
O, nu va fie teama… şi dracul este negru
Cand sta sa-l zugraveasca un iconar integru,
Dar… ici un pic de galben şi dincolo puţin
Albastru… şi pe gura o dunga de carmin, –
Cu toate c-adineaori parea insuportabil,
Din drac urat şi negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele – şi ele –
Cam tot acelaşi lucru pe propria lor piele?
Ba fac aşa chiar domnii – de genul femeiesc…)
Bacilul despre care aş vrea sa va vorbesc
Se afla-aici în sala… ştiu bine ca m-asculta,
Dar nu vrea sa-şi tradeze prezenţa lui oculta.
Intrarea n-a platit-o fiindca-i mititel,
Dar unde-i lume multa acolo e şi el!
Incognito ca regii şi nepoftit patrunde
în orice fel de casa; îl întalneşti oriunde:
în berarii, pe strada, la cinematograf;
îi place sa se joace cu alţi bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
şi peste tot se ţine de bietul om ca scaiul,
în fabrica, la şcoala sau pe trotuar hai-hui, –
Dar peste tot îşi vede de-afacerile lui!
îşi da ades pe credit persoana lui culanta
Cu o scadenţa lunga, cand nu e… galopanta,
Regia de tutunuri îi face mult rabat;
La bauturi spirtoase e cointeresat;
Din orice-abuz profita… La panda, invizibil,
în lupta mare-a vieţii e mic, dar e teribil –
şi chiar atunci cand pare ca doarme, e deştept,
La primarii el este „consilier de drept”
şi, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare duşman al speciei umane…
Prea onorate doamne!
Cand ţin acest discurs,
Dac-aţi vedea ca intra în sala-aici un urs,
N-aţi navali afara prin uşi şi prin ferestre
Utilizand cu toţii resursele pedestre?
De ce? Fiindca-i mare şi foarte fioros…
Bacilul lui Koch însa e mai primejdios!
Dar fi’ndca nu se vede şi fi’ndca e prea mic,
Nu sperie pe nimeni…
Sa judecam un pic.
De-ar fi cat Himalaia ori numai cat aluna,
Cand ştii ca te omoara, mic-mare nu-i totuna?
Sa-mi spuneţi dumneavostra: ce importanţa are
Cand un talhar te-mpuşca, daca e mic sau mare?
O fi el mic, bacilul… da-i rau! Pe langa el,
O biata matahala de urs e ca un miel.
Caţi oameni mor, de pilda, în fiecare ţara
Mancaţi de urşi? Trei-patru…
Pe cand aceasta fiara,
Acest vrajmaş de moarte al genului uman
Ataca şi distruge pe fiecare an
Nu zece, nu o suta… ci mii şi mii de vieţi,
Ci zeci de mii şi sute de mii de tinereţi ”
Ca judecandu-l dupa ispravile lui crunte
şi dupa lacomie, apare cat un munte!
Un monstru, un balaur încolacit în spaţiu
Ce-nghite fara mila, înghite cu nesaţiu
Şi tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e satul…
Cu voia dumneavoastra, l-am insultat destul.
Ar fi acum momentul sa-l punem sub o lupa
Sa ştim: ce forma are şi cu ce se ocupa?
Dupa savanţi şi medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezinta sub forma de baston…
Dar bolnavii, saraicii, spun doctorului Ciuca,
Ca lor li se prezinta sub forma de maciuca!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de varcolac
Nici cat un ou de musca, nici cat un varf de ac, –
Ceva aşa, cilindric… Regret ca nu gasesc
O creta şi-o tabela ca sa vi-l zugravesc. –
S-a zis ca face parte din regnul vegetal,
Dar eu nu cred… fiindca nu-mi pare natural
Sa fie din aceeaşi familie cu floarea,
Sa fie var cu macul şi ruda cu cicoarea,
Cu gingaşa mimoza, cu palidul narcis…
Ar însemna ca-şi face familia de ras!
Nu, nu prea are alura de planta – dimpotriva:
Aţi întalnit vreodata o planta agresiva?
Vazut-aţi dumneavoastra o floare sau un pom
Sa sara din gradina şi sa se dea la om?
Ori aţi putea concepe vreun fel de ciupercuţa
Ce sta sa se rapeada, cand nimeni n-o asmuţa?…
Dar, în sfarşit, s-admitem ca scarba asta mica
Ar moşteni-n caracter ceva de la urzica, –
Nu prea importa regnul din care face parte
Cat mai cu seama felul cum ştie sa se poarte.
Distruge-n organisme ţesuturile vii;
Se instaleaza în trupuri firave de copii;
îl poarta-n nas şi-n gura aproape-orice persoana.
Dar el prefera pieptul de fata diafana
(Deşi nu-i prea rezista nici cei mai mari atleţi).
şi – curios! – el are de mult pentru poeţi
Un fel de slabiciune… s-ar zice ca anume
îi place sa distruga ce-i mai de preţ pe lume!…
De obicei, traieşte la umbra. Scos la soare,
Devine melancolic şi, cateodata, moare.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de suparare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalţa pe-un strat de aer moale,
Pluteşte-n atmosfera… şi dand mereu tarcoale
în jurul nostru, iaraşi gaseşte un cotlon
şi capatand viaţa – devine iar baston!
Savanţi-l studiaza facand din el culturi, –
Un fel de gelatina… un soi de racituri
Pe care stau microbii ca-n sanul lui Avram
şi se-nmulţesc acolo în voia lor…
Uitam!
El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
Bacilul lui Koch este surprinzator de cast.
Dar cum se înmulţeşte atunci? Prin ce minune?
– Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntai în doua… apoi se face-n patru…
şi-n noua luni e-n stare sa-ţi umple acest teatru
Cu fii, nepoţi, nepoate, şi socri mari, şi fraţi,
şi veri, şi verişoare, şi cuscri, şi cumnaţi,
Ca nici un fel de baba (de-a lor) n-ar fi în stare
Sa-ţi spuna a cui este şi cate neamuri are!
Prea onorate doamne!
Doar cateva cuvinte,
şi-am ispravit… (v-asigur ca nu mi-am pus în minte
Sa va servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreaga).
Cum toata lumea ştie, microbul se propaga
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casa,
Prin lapte şi prin carne de vaca ofticoasa, –
Dar mai ales sarutul, cand cade pe-un teren
Prielnic, raspandeşte agentul patogen.
Deci n-ar fi rau, fiindca prudenţa e de aur,
Sa va feriţi din calea acestui mic balaur
şi orice om cuminte sa cugete mai des
Ca n-are nici o graba şi nici un iteres
Sa moara de ftizie…
Ca poate sa-şi aleaga o alta maladie1
Sau poate sa-şi dea singur în cap c-o caramida,
în caz cand existenţa îi pare insipida;
Dar daca-i place viaţa şi soarele, atunci
E bine sa respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
şi dumenalui se face mereu ca nu le ştie:
Sa nu stai toata ziua varat cu nasu-n scripte,
Iar laptele şi carnea – sa fie bine fripte.
în orice alimente şi-n orice bautura
Sa puneţi acid fenic – nu mult: o picatura…
şi cel puţin o data la doua saptamani
Tot omul sa se spele pe faţa şi pe maini…
La poşta sau la gara (şi-n orice loc murdar)
E obligat tot omul sa scuipe-n buzunar,
Ca pe podea nu-i voie decat în caz de boala…
Iar cand te duci la teatru sau intri în vreo şcoala
şi aerul de-acolo îţi pare echivoc,
E mai recomandabil sa nu respiri de loc…
Acei ce au bronşita sau tuse magareasca,
De semenii lor teferi grozav sa se fereasca!
Sa nu-şi mai piarda noaptea cu lucruri nepermise,
Sa ţina toata iarna ferestrele deschise
Iar vara sa se duca la aer, la Sinaia,
Sa steie-nchişi în casa, c-afara-i uda ploaia…
Pe langa asta-i bine, cand suferi de-anemie,
Cu propria ta viaţa sa faci economie.
De nu vrei ca la urma sa te trezeşti mofluz,
Evita surmenajul şi orice fel de-abuz,
Rareşte-o cu tutunul, mai lasa bautura!…
Iar daca, din pacate, vrei sa-ţi apropii gura
De epiderma unei persoane din elita, –
Oricat ar fi persoana accea de grabita,
La locul ce urmeaza sa fie sarutat
Sa dai întai c-o carpa muiata-n sublimat.
Ori, ca sa fiţi mai siguri de viaţa, eu va zic:
Nu sarutaţi nici mana, nici gura, nici… nimic!