Cine trece-n Valea-Seaca
Cu hamgerul fara teaca
Şi cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!
Şapte ani cu voinicie
Şi-a batut joc de domnie
Şi tot prada ne-ncetat,
Andrii-Popa, hoţ barbat!
Zi şi noapte, de calare,
Trage bir din drumul mare,
Şi din ţara peste tot!
Fug neferii cat ce pot,
Caci el are-o puşca plina
Cu trei glonţi la radacina,
Ş-are-un murg de patru ani,
Care muşca din duşmani,
Ş-are fraţi de cruce şapte,
Care-au supt sange cu lapte.
Şi nu-i pasa de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!
Capitane, fraţioare,
Ce se vede despre soare?
Sa zaresc vro patru cai!…
N-auzişi tu de-un Mihai?
Capitane, te gateşte,
Mihai mandrul te goneşte.
Iata-1, vine ca un zmeu!
Fa trei cruci la Dumnezeu.
Cum îi vede-n departare,
Popa striga-n gura mare:
„Hai la goana de neferi!
Hai la hora de muieri!”*
A zis! ţipa, se arunca,
Trece şes, paraie, lunca
Cu fugarul sprintenel
Şi cu hoţii dupa el.
Mihai mandrul vine iara,
Falnic ca un stalp de para,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Şi din ochi arunca foc.
Fug cum fuge-o o randunica,
Fug ca fulgerul cand pica,
Şi se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!
Piept în piept!… campul rasuna
Toţi de tot dau împreuna.
Toţi la lupta-s încleştaţi,
Toţi în sange încruntaţi.
„Ura, fraţi!” caii necheaza,
Sus vazduhul scanteiaza.
„Ura!” moartea s-a ivit!
Vulturu-n zbor s-a oprit!
Zi de vara pan-în seara
Dau voinicii sa se piara
Şi cu fierul ascuţit,
Şi cu pumnul amorţit.
Sangele-n rani galgaieşte,
Glasu-n gura se sfarşeşte.
Zece-s morţi! doi înca vii,
Mihai mandrul şi Andrii.
Andrii fuge far de-o mana,
Prinde murgul la fantana,
Da pieptiş, sare pe şa
Şi din gura zice-aşa:
„Zbori, copile sprintenele,
Sa ma scapi de chinuri grele,
Ca ma jur, de ma-i scapa,
Ca pe-un frate te-oi cata”.
Murgul sprinten se repede.
În zadar! Mihai mi-1 vede!
„Stai, hoţ-popa, dragul meu,
Sa-ţi arat cine sunt eu!”
Şi cum zice, mi-l chiteşte,
Drept în frunte mi-l loveşte!
„Ura!” Vulturul din nori
Racni falnic de trei ori.