De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramai, ramai, cu bine!
Ma voi feri în calea mea
De tine.
De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.
Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma îmbat şi de scantei
Din stele,
Cand degerand atatea daţi,
Eu ma uitam prin ramuri
Şi aşteptam sa te araţi
La geamuri.
O, cat eram de fericit
Sa mergem împreuna,
Sub acel farmec liniştit
De luna!
Şi cand în taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
În veci alaturi sa te am,
Femeie!
Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Şi daca luna bate-n lunci
Şi tremura pe lacuri,
Totuşi îmi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dentai
Eu n-o voi mai privi-o…
De-aceea-n urma mea ramai –
Adio!