Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Înserarea muta trece
Furişata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, întunecata,
O vapaie de rubin…
Din frunzişurile grele
De-nnoptare, tot mai vin
Glasuri mici de pasarele…
Reci şi palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.
Şi deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat şi monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri…
Creşte-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare…
Vine!…
Fulger negru… trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-i ajung…
Parca zboara,
Parca-noata.
Scuipa foc, înghite drum,
Şi-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata…
A trecut…
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama în tacere…
Scade-n departare…
Piere…
Iar în urma-i, din tufişuri,
De prin tainice-ascunzişuri,
Se ivesc pe jumatate
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Şi-ngrozite:
Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un varf de fag pitic,
Sta cu penele vulvoi
Şi facand pe suparatul:
– Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul…