Legenda este un gen literar care se situează la granița dintre realitate și fantezie. Aceasta este o poveste populară, adesea transmisă oral, care se bazează pe evenimente istorice, personaje reale sau locuri cunoscute, dar cu elemente fantastice sau supranaturale adăugate. Legendele au un caracter simbolic și sunt legate de tradiții, obiceiuri și credințe ale unui popor sau ale unei comunități. **Trăsături ale legendei:** 1. **Bază istorică sau reală**: Legenda se bazează adesea pe un fapt istoric, o personalitate sau un loc real. De exemplu, o legendă poate explica cum a fost fondat un oraș sau cum a apărut un anumit monument. 2. **Elemente fantastice sau supranaturale**: Deși este legată de realitate, legenda include adesea elemente irealiste, cum ar fi zei, spirite, fantome, monștri sau miracole, care conferă povestirii un caracter mitologic. 3. **Transmisie orală**: Legendele sunt, în general, povestiri populare, transmise din generație în generație prin viu grai. Ele sunt ușor de înțeles și memorabile, fiind folosite adesea pentru a explica fenomenele naturale sau evenimentele istorice. 4. **Personaje remarcabile**: Personajele din legendă sunt de obicei eroi, prințese, regi sau figuri legendare care sunt implicați în acțiuni epice sau miraculoase. 5. **Final simbolic sau moral**: La fel ca în basm, legendele au adesea o morală sau o lecție, dar nu sunt la fel de didactice sau clare. Uneori, scopul lor este de a onora un erou sau de a explica un fenomen misterios. Exemple de legende românești sunt **Legenda Mânăstirii Comana**, **Legenda Mureșului** sau **Legenda Meșterului Manole**, fiecare cu elemente mitologice sau supranaturale care se amestecă cu realitatea istorică. De exemplu, în „Legenda Meșterului Manole”, se spune că pentru a finaliza construcția unei mănăstiri, meșterul a fost nevoit să sacrifice pe soția sa, un mit legat de jertfă și credință. Legendele sunt adesea folosite pentru a exprima sentimente colective și pentru a păstra vii tradițiile și credințele unui popor.