JupanulCorb, pe-o creanga cocoţat,
Ţinea în clonţ un boţ de caş furat.
Ademenita de mirosul caşului,
Cumatra Vulpe-ispuse-aşa borfaşului:
-Sa ne traiţi mulţi ani , Maria Voastra,
ca sunteţi zau, ca din cutie scos!
Iar de-aţi avea şi glasul mladios
Pe cat v-arata penele frumoas
Ma prind c-aţi fi vreo Pasare Maiastra!”
Ci corbul, auzind-o, pe ganduri nu maişade.
Deschide ciocul. Prada cade.
Şi vulpea , înghiţind-o,îl dascaleşte:-“Bade,
Liguşitorii-nu ştiai, se pare
Traiesc pe seama cui le da crezare.
Dar lecţia pe care o-nvaţaşi
O fi facand cat botul tau de caş!…
Înmarmurit, crocanul juratu-s-a cumplit
Ca n-o sa se mai lase de-acum pacalit.