Venea calare Moşul pe un Magar iabraş,
Dar se opri, lasandu-l sa pasca pe imaş.
Cum se vede sloboda,
Vita, – voda-n loboda –
Sare, zburda fara frica,
Tavaleşte, calca, strica,
Prapadind grozav imaşul.
Între timp, poftim ca pica
Din senin şi pagubaşul!
– Sa fugim! grai Unchiaşul.
– Daca eşti cu frica-n san,
Fugi doar tu! Eu mai raman.
Mi-i totuna cine ma are:
Mi-i duşman orice stapan.
Ori eşti tu, ori nu ştiu care,
N-o sa-mi puneţi trei samare!