Taurii si broastele -

Doi Tauri – e cam mult de-atunci –

Se razboiau de mama focului

De dragul unei mandre Junci

Şi pentru stapanirea locului.

Cum tot privind la harţa lor

O Broasca suspina de zor,

O-ntreaba alta, oarecare:

– Dar ce-ai, surata? Ce te doare?

– Ma mai întrebi, în loc sa tremuri?

Ne-aşteapta, soro, grele vremuri.

Învinsul, izgonit din lunci,

În mlaştina s-o surghiuni

Şi noi, strivite, vom pieri

Din pricina acestei Junci!

Într-adevar, cel biruit

În mlaştina s-a pripaşit

Şi sub copitele lui tari

Cu nepasare le-a strivit.

Cei mici, de cand se ştie, tot au de suferit,

Din pricina galcevii celor mari.