S-a însurat cu mare alai un Crai strain
Şi lumea şi-neca amaru-n vin.
Esop spunea, în şoapta, ca gloata e natanga
Şi rade şi petrece-n loc sa planga.
În vremea de demult, slavitul Soare
Se hotarase şi el sa se-nsoare.
Dar baştinaşii balţilor, în cor,
Se tanguiau de zor:
– Au ce te faci, au ce te faci cu pruncii lor?
Un singur Soare uneori ne coace,
Dar cu vreo şase-şapte ce ne-om face?
Se plansera Ursitei ca nu mai e de trai:
– Cand Sorii vor porni cu-atat alai
Şi-n valvataia lor vor arde zarile,
Secand pe loc şi balţile şi marile,
Pieri-va broscarimea şi micii brotacei!
Ca broaşte, judecau cu mult temei.