Soarecele de oras si soarecele de tara -

Şoarecele de oraş,

Într-o zi a invitat,

Cam pompos şi cam trufaş,

Pe un şoarece de sat.

Pregatise-n mare zor

Un dejun din pitulici.

Iata-i pe-un turcesc covor,

Ospatand ca doi amici.

Ce festin! Ce minunat!

Dar cand masa era-n toi,

Cineva le-a tulburat

Liniştea la amandoi.

Auzind la uşa paşi,

O zbughi, înfricoşat,

Şoarecele de oraş;

Dupa el – şi cel din sat.

Zgomotu-ncetand, revin

Şoarecii tot unde-au fost.

Zise gazda: – Un festin

Cu friptura are rost!

– Gata! rusticul grai.

Astfel de ospaţ mareţ,

Cand la mine vei veni,

Ai sa vezi ca n-are preţ:

Cand mananc – nici chiu, nici vai!,

Singur eu îmi sunt stapan.

Ce placere poţi sa ai,

Stand mereu cu frica-n san!