Un Leu, voind sa faca razboi în toiul verii,
Îşi întruni divanul, trimise ofiţerii,
Cerand sa vie grabnic de peste tot jivinele.
Şi toate-i declarara, chiar blajinele,
Ca vor lupta, viteze. Iar cele necesare
Le-or duce Elefanţii pe toate în spinare
Şi vor trasni, în lupta, cu trompa din înalturi;
Iar Urşii, veteranii, sunt straşnici la asalturi.
Şi Vulpile, stratege, n-or şovai nici pic,
Ci vor lupta şi ele, cu spor, prin şiretlic
Şi ceata de Maimuţe, prin pozne şi prin salturi,
Va prinde foarte bine distrand pe inamic…
– Doar Iepurii, Magarii, eu cer sa fie scoşi,
Ca ultimii-s prea trantori şi primii prea fricoşi…
Îşi dete cu parerea un sfetnic, nu ştiu care.
– Ba nu! graieşte Leul. Ştiu eu de ce-s în stare:
Din Iepuri fac ştafete
Şi din magari trompete!
Nu-i nimeni de prisos, cand ştii sa-l pui
La treaba, dupa firea şi darurile lui.