Motanul si Gherlanul veteran -

Nu-mi mai aduc aminte ce fabulist anume

Îl lua pe Joe martor

C-a existat odata pe undeva un tartor:

Motanul cel mai aprig şi mai viteaz din lume,

Un Machedon naprasnic al lumii pisiceşti

Şi-o pacoste a ginţii şoriceşti.

Cumplitul Roadeslana,

O crancena satana,

Temut în jur pe-o raza de-atatea zeci de leghe,

Prin poduri, prin hambare, prin pivniţi sta de veghe,

Voind înverşunatul mai peste tot sa-i bantuie

Şi-ntreaga omenire de şobolani s-o mantuie.

Capcanele lasate cu branza prin hogeacuri,

Cumplita şoricioaica din pivniţe şi tot

Şiragul de otravuri îndatinat de veacuri

Pareau pe langa dansul de-a dreptul nişte fleacuri.

Nemaizarind cu timpul prin borte nici un bot,

Ce-a pus atunci la cale-mpieliţatul?

Sa faca într-o zi pe… spanzuratul,

Ţinandu-se c-o sfoara de-o grinda din tavan.

Crezandu-l mort şi ţeapan pe crudul cotoşman

(Pesemne zgariase

Pe careva ori, poate, din puii fripţi furase)

Şi, bucuroşi de moartea cumplitului duşman,

Ieşira, Şobolanii, cu teama, cate unul,

Sa vada cum atarna de grinda capcaunul,

Şi, stranşi buluc îndata, au început sa joace

Batuta printre stive ori sus, pe boloboace.

Dar cand era mai deşuchiat sabatul,

Învie deodata spanzuratul,

Începe sa-i înhaţe mai cu foc

Pe cei mai cu zabava

Şi-i satura de joc.

– Sunt înca viu (le spuse Motanul) şi-n putere

Şi nici o îndoiala nu încape,

Ca nu gasiţi pe lume nici gauri, nici unghere,

De mine sa va scape!

Nu trece mult şi iata-l pandind în capistere

Ca un morman de coca la vedere.

Nebanuind, fireşte, natangii, ce-i aşteapta,

Paş-paş, toţi Şobolanii spre dansul se îndreapta.

Doar un Gherlan, pe vremuri vestit, cu coada rupta,

Un veteran al gintei, umblat, temut în lupta,

Se uita la aluatul cat un morman de gheme

Şi-i spune capeteniei supreme:

– Asculta-ma o data şi pe mine:

Mormanul de faina nu-mi prea miroase-a bine…

Mai chibzuit ar fi de ne-am abţine…

Mormanule faţarnic, cat pieptul unei dropii,

(Mai spune el mai mult ca pentru sine)

Şi sac de-ai fi, eu tot nu ma apropii!

Paţit, – avea dreptate batranul seminţiei

Sa fuga de ispita lacomiei.

Ne-ncrederea e mama chezaşiei.