La moartea Leului, jivinele
S-au adunat cu liota întreaga
Şi nici nu încetasera suspinele
C-au şi purces alt rege sa-şi aleaga.
De cum sosi coroana din tezaur,
Pazita de naprasnicul balaur,
O şi-ncerca întai şi-ntai un Taur.
Dar cum nu-i încapea pe capaţana,
Coroana mai trecu din mana-n mana.
Cu mare-nfrigurare, fiecare
Gasea ca e prea mica sau prea mare.
Venind curand un Maimuţoi la rand,
O încerca şi dumnealui, razand.
Facu întai o mare temenea
Şi, ca prin cerc, trecu, vartej, prin ea.
Cum poznele plac gloatei, se-nţelege,
Jivinele l-alesera ca rege.
Vazandu-l suveran pe-acel netot
Şi-n gandul ei caindu-se de vot,
Vicleana Vulpe-i spuse, într-o doara:
– Maria Ta, am dat de o comoara!
Comorile, ce mai la deal la vale,
Chiar pravila le da Mariei Tale…
Iar Craiul, dupa bani jinduitor,
Ţinu sa o şi vada în persoana,
Dar – zdup! – se pomeni într-o capcana…
Şi Vulpea spuse-n faţa tuturor:
– Mai vrei şi-acum domnia, lighioana,
Cand vezi ca dai în gropi de cascauna?
L-au detronat, gasind ca o coroana
Puţini ar merita sa li se puna.