Ducand pe drum, odata, o racla cu relicve,
Magarul îşi umfla cu fala narile,
Crezand cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Ca pentru el sunt toate: şi smirna şi cantarile.
Dar un drumeţ, vazandu-i greşeala, i-ar fi spus
Catarului ce, ţanţoş, privea în jur de sus:
– Jupane Magarila, din pacate,
Cantarile şi smirna şi tamaia
Şi tot alaiul asta sunt doar pentru momaia
Pe care tu o duci ca prostu-n spate!
Cand judele e prost şi cascaui,
Nu-i bai: saluţi în el doar roba lui.