Verdictul celui tare e lucru hotarat:
Vom arata numaidecat.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apa curgatoare.
Un lup flamand, în drumul lui,
Ajunse-n preajma mielului.
– Cum de cutezi sa-mi tulburi bautura? –
Racni atunci, spre el, cu toata gura.
Te pedepsesc, sa ştii, pentru-ndrazneala.
– Dar, zise mielul cu sfiala,
Nu-i cazul, daca ma gandesc,
Sa fiţi atat de manios.
Uitaţi-va ca ma gasesc
Cu douazeci de paşi mai jos
Pe cursul apei şi n-am cum
S-o tulbur eu acum…
– Ba, însuţi tu o tulburi, zbiera cumplita fiara
Şi cu un an în urma m-ai şi facut de-ocara.
– Pe-atunci, îi spuse mielul, n-am putut
Sa fac ce-ai zis, caci nu eram nascut.
Şi înca sug la sanul mamei, doara…
– E fratele-ţi, de nu eşti tu!
– Nici el nu e acela, nu –
Caci frate n-am. – Atunci, e unul dintr-ai tai.
Va ştiu eu cat sunteţi de rai;
Nu ma cruţaţi, cu anii,
Nici voi, nici cainii, nici ciobanii.
Zicand acestea, lupul înşfaca mielu-ndata,
Îl duce-ntr-o padure-adanca
Şi, fara nici o judecata,
Îl mananca…