Pe vremuri, Capra, Oaia şi surioara Junca
S-au însoţit cu Leul – un staroste trufaş –
În obşte, la caştiguri şi pagube, partaşi.
Şi Capra, mi se pare, tot iscodind prin lunca,
avu noroc în lanţuri un Cerb frumos sa vada
Şi le trimise vorba sa-i cheme la pranzare.
Venira toţi. Şi leul îi socoti pe gheare
Şi împarţi în patru, pe loc întreaga prada.
-„Întaia parte – nu e de mirare –
Pe drept cuvant se cade s-o iau eu
Ca Leu!
A doua – îmi închipui ca ştie fiecare –
E dreptul meu
Ca dintre toţi mai tare.
A treia îmi revine ca mai viteaz,fireşte.
Iar daca de ciozvarta a patra îndrazneşte
macar sa se atinga vreun ortac –
Bucaţi îl fac!”