Povestea ariciului intelept

de Vladimir Colin

Povestea ariciului intelept

A fost odată ca niciodată, a fost odată un arici. Da, da, un arici bătrîn, tare bătrîn şi tare înţelept. De bătrîn ce era, îi crescuse o barbă albă pînă la piept şi de înţelept ce era... uf! nici nu ştiu ce să vă mai spun. Poftim! N-am văzut în viaţa mea un arici mai înţelept. E bine?

Aşa... se trezeşte într-o bună dimineaţă ariciul...

– Hm! Cum o fi pe-afară?

Îşi scoate el nasul pe fereastră... (Dar ce credeţi voi? Avea o casă gospodărească, avea uşă, un coş şi o fereastră.) Îşi scoate el, aşadar, nasul şi miroase în dreapta şi în stînga, în sus şi în jos:

– Bun! Nu plouă.

Îşi apucă atunci ariciul barba cu amîndouă lăbuţele şi şi-o trece de cîteva ori peste ţepii care-i slujesc la tot felul de trebi. Acum, de pildă, îi slujeau drept pieptene... Şi-şi piaptănă ariciul barba, se ferchezuieşte şi, cînd i se pare că s-a gătit cum nu se poate mai frumos, îşi pune pălăria, îşi ia bastonul şi-o porneşte fluierînd prin pădure.

Mergea ariciul fluierînd, se proptea uşurel în baston şi, dacă întîlnea o veveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, se apleca îndată, îşi scotea pălăria şi rostea: „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”, după împrejurare.

Şi tocmai cînd fluiera mai fără grijă, se întîlni cu... un lup. Un pui de lup, prost şi obraznic.

– Brr! mîrîi lupul. Ce dihanie caraghioasă! N-am mai văzut aşa dihanie în viaţa mea. Cum te cheamă, piciule?

– Arici, răspunse ariciul.

– Aşa? Ei, pîn-aici ţi-a fost, ariciule! Brr! Am să te mănînc...

Ariciul îşi scoase cuviincios pălăria.

– Vă salut, dar fără stimă! spuse el. N-am nimic împotrivă să fiu mîncat de un lup. Numai că...

– Ha, ha, ţi-e frică! rîse lupul. Brr! Eh, ce să-i faci?... M-am obişnuit. Ori de cîte ori vreau să mănînc şi eu, i se face frică celui pe care am să-l înghit... Cu toate astea, ştii, nu-i mare lucru. Te înghit atît de repede! Nici n-apuci să-ţi dai seama...

– Nu mai spune! grăi ariciul. Vezi, eu n-am fost mîncat încă...

– Eh, fleacuri! vorbi din nou lupul. Ascultă-mă pe mine: începutul e mai greu.

Că încolo...

– Da, da, încolo... să fii mîncat de un lup trebuie să fie o adevărată plăcere...

N-ai să mă crezi, dar nici nu m-aşteptam să am parte de o asemenea plăcere în dimineaţa asta, mai spuse ariciul, iar lupul răspunse cu bunătate:

– Rrrr! Hai, pregăteşte-te, că mi s-a făcut o foame!... Rrr!

– Vai! strigă deodată ariciul, cît putu de tare.

Lupul se sperie, sări în sus şi răcni mînios:

– Cum?... Ce-i asta, ariciule? Te ţii de glume?

– Lupule, dragă, abia acum mi-am adus aminte... Azi-dimineaţă am născocit o poveste şi n-am apucat s-o spun nimănui. Vai, vai, ce păcat că nimeni n-are să-mi afle povestea!

– O poveste?... mîrîi lupul. Clănţăni de cîteva ori, aşa cum făcea cînd chibzuia temeinic, şi se hotărî: Hm, ştii ceva? Spune-mi-o mie... Rrrr! Tare-mi mai plac poveştile şi, uite, ca un făcut, niciunul dintre toţi cîţi am înghiţit pînă în ziua de azi nu mi-a spus nici o poveste...

– Cum? Ai vrea?... Bucuros! strigă ariciul şi, fără a se lăsa mult poftit, în vreme ce lupul se aşeză mai în voie, prinse să povestească: Azi-dimineaţă m-am trezit, mi-am apucat barba cu amîndouă lăbuţele şi mi-am trecut-o de cîteva ori peste ţepii care-mi slujesc la tot soiul de trebi. Acu’, de pildă, îmi slujeau drept pieptene... Mi-am pieptănat barba, m-am ferchezuit şi, cînd mi s-a părut că m-am gătit cum nu se poate mai frumos, mi-am pus pălăria, mi-am luat bastonul şi-am pornit fluierînd prin pădure. Mergeam eu fluierînd, mă propteam uşurel în baston şi dacă întîlneam o veveriţă, un iepure sau altă cunoştinţă, mă aplecam, îmi scoteam pă-lăria şi rosteam „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”, după împrejurare. Şi tocmai cînd fluieram mai fără grijă, m-am întîlnit cu... un lup!

– Nesărată poveste! spuse lupul.

– Stai să vezi! răspunse ariciul, urmînd îndată cu povestea. M-am întîlnit, aşadar, cu un lup. „Rrr! mîrîi el. Pîn-aici ţi-a fost, ariciule! Am să te mănînc...” Eu i-am spus: „Lupule dragă, azi-dimineaţă am născocit o poveste şi n-am apucat s-o spun nimănui...” „O poveste?” a strigat lupul. „Spune-mi-o mie!...”

– „Bucuros!” Şi am început să-i spun: „Azi-dimineaţă m-am trezit, mi-am apucat barba cu amîndouă lăbuţele şi...”

– Îţi baţi joc de mine? răcni lupul, holbînd doi ochi flămînzi şi sălbatici.

Ariciul se uită în jur, ca şi cum l-ar fi căutat pe cel care stîrnise mînia lupului, dar nu văzu nimic.

– Vai de mine! spuse el. Nu cumva vorbeşti despre mine?

– Dar despre cine, flecarule? strigă lupul. Stai că-ţi arăt eu ţie!

– Şi povestea?

Mai clănţăni lupul ce mai clănţăni, apoi spuse înciudat:

– Aşa-i, povestea... Dar bagă bine de seamă! Dacă-ţi mai baţi joc de mine...

– Eu?... Nici gînd! spuse ariciul şi se grăbi să povestească mai departe: „Mi-am apucat barba cu amîndouă lăbuţele şi mi-am trecut-o de cîteva ori peste ţepii care-mi slujesc la tot soiul de trebi. Acu’, de pildă, îmi slujeau drept pieptene!...

Mi-am pieptănat barba, m-am ferchezuit şi, cînd mi s-a părut că m-am gătit cum nu se poate mai frumos, mi-am pus pălăria, mi-am luat bastonul şi-am pornit fluierînd prin pădure. Şi, tocmai cînd fluieram mai fără grijă, m-am întîlnit cu...

– Să nu fie tot un lup, că nu ştiu ce fac! răcni lupul.

– Nemaipomenit! se minună ariciul. Cum de-ai ghicit? Într-adevăr, era un lup... „Rrr! mîrîi el. Pînă aici ţi-a fost, ariciule! Am să te mănînc...” Eu i-am spus:

„Lupule dragă...”

Dar lupul era acum la capătul răbdării, aşa că strigă de se cutremură pădurea:

– Minţi! N-ai mai spus nimic, pentru că lupul te-a înghiţit... uite-aşa! şi cum strigă, cum se repezi, socotind să-l înghită dintr-odată. Dacă nu mai văzuse nicicînd un arici?!...

Voi, care aţi aflat că ariciul are ţepi (ştiţi, ţepii care-i slujesc la tot soiul de trebi; acum, de pildă, la apărare), voi vă puteţi închipui lesne ce s-a petrecut, nu-i aşa?

Lupul cel prost a răcnit:

– Văleu-u-u! şi, cu nasul şi limba însîngerate, a tulit-o cît ai zice peşte.

– Hei, lupule! Lupule! a strigat ariciul după el. Nu vrei s-asculţi povestea mai departe?

Dar cine să-i răspundă? că lupul era acum cine ştie unde şi încă mai răsuna pădurea de schelălăitul lui.

– Nu te salut, a spus atunci ariciul şi, scoţîndu-şi pălăria, şi-a şters sudoarea de pe frunte.

Apoi şi-a trecut lăbuţele prin barba albă şi s-a aşezat să mai răsufle oleacă, după care s-a dus glonţ la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi, în bună limbă aricească, i-a povestit totul. Prietenul meu a scris povestea pe o coală de hîrtie, căreia i-a dat drumul pe fereastră, şi de atunci nu s-a mai întîmplat niciodată ca un pui de lup, prost şi obraznic, să se lege de un arici bătrîn şi înţelept.


Print»Povestea ariciului intelept - Vladimir Colin

Lista de Povesti:

Copyright © 2014 | Designed by Vl@d!m!r
Contact | Desene de colorat | Planse de colorat


Informatiile Vladimir Colin aceasta pagina de Internet au fost incluse cu buna credinta, insa sunt doar pentru informare Povestea ariciului intelept Nu trebuie sa va bazati Povestea ariciului intelept ele pentru nici un anumit scop, si nu Povestea ariciului intelept da nici o interpretare sau garantie Vladimir Colin ceea ce priveste exactitatea sau intregimea acestora. Povestea ariciului intelept o informatie din aceasta pagina nu va constitui o Vladimir Colin pentru a investi si Vladimir Colin nu trebuie folosita ca Povestea ariciului intelept a unei decizii de a investi. Nici reprezentantii, angajatii sau Vladimir Colin acestora nu vor fi raspunzatori pentru pierderea, dauna sau cheltuiala care provine din orice acces la, sau utilizare a acestei pagini, sau a oricarei pagini de Internet legata de aceasta, incluzand, fara limitare, orice pierdere de profit, Povestea ariciului intelept Vladimir Colin sau pe cale de consecinta. Ne rezervam dreptul de a face orice modificari si corectii ale acestei pagini, dupa cum si cand credem noi de cuviinta, si fara Vladimir Colin In diferite puncte din cuprinsul paginii vi se pot oferi Povestea ariciului intelept automate la Povestea ariciului intelept pagini de Internet relevante Vladimir Colin un anumit aspect Povestea ariciului intelept acestei pagini. Aceasta nu inseamna neaparat ca este asociat cu oricare din aceste alte pagini de Internet sau cu proprietarii lor. Chiar daca intentia este sa gasiti aceste pagini Vladimir Colin interes, nici firma, nici reprezentantii, angajatii sau agentii acestora Vladimir Colin vor avea nici o raspundere sau obligatie de absolut orice natura pentru aceste alte pagini sau pentru orice informatie continuta in ele, dintre care nici una nu a fost verificata Povestea ariciului intelept avizata de firma sau de sucursalele sale. Oricand constatati ca ati accesat o alta pagina, va puteti intoarce la aceasta pagina tastand pe sageata backwards