O poveste plicticoasa

de Mircea Santimbreanu

O poveste plicticoasa

GREU E SA FII BUNIC! In primul rînd sa stai mereu — asa vor povestitorii — la gura sobei (asta e tribuna bunicilor — incomoda tribuna, orice ati zice).

In al doilea rînd sa-ti tremure vocea, în al treilea rînd, dupa ce ca-ti tremura glasul, sa tot spui si sa spui la povesti, în al patrulea rînd sa ai cel putin un nepot — de fapt asta merita s-o amintesc în primul rînd —în al cincilea rînd, dar ce sa ma amestec eu? La urma urmei, nu sînt decît loctiitor de bunic. Nici demisia nu mi-o primeste nimeni. Asadar, eu am un nepot. Nu-i sînt bunic, pentru ca îi sînt doar unchi. Si de vreo doua zile ma aflu în vizita la parintii nepotului meu.

— O, ce bine ca ai venit — m-au întîmpinat ei — o sa aiba cine-i spune povesti lui Mirciulica.

„Nimic mai firesc, mi-am zis foarte linistit si chiar bucuros. Daca ai un nepot, n-ai decît sa-i spui povesti."

Si, în prima seara, apropiindu-ma de gura sobei care duduia — înfricosat sa nu-mi ia foc hainele noi — m-am apucat sa-i povestesc.

Mirciulica statea cu fruntea pe genunchii mei. Pacat ca n-am facut o poza. As fi pus-o drept coperta pe o carte din care n-am scris decît titlul: „Bunic la 13 ani".

Am început sa-i povestesc. Stiti, voiam sa-i fac o impresie buna. N-o sa-mi luati deci în nume de rau daca, scotocindu-mi creierul în cautarea celei mai reusite povestiri ale mele, am început sa-i povestesc una de... Petre Ispirescu.

—A fost odata ca niciodata, am început cu glas tremurator... A fost odata o fata frumoasa si harnica...

—A fost? Acum nu mai este?

—Nu, puisorule, acum nu mai este.

Am simtit ca ceva nu e în ordine. Mirciulica a lasat buza în jos. M-am uitat cu teama sa nu si-o friga de plita.

Am auzit o sfîrîitura, apoi înca una, si am tresarit. îi curgeau lacrimile pe soba.

— Si de ce nu mai este fata harnica si frumoasa? A murit? m-a întrebat cu glasul sugrumat.

— Bineînteles. E tare mult de atunci.

—Nu vreau sa moara! a tipat baietasul deodata, si pe fata lui mica se citea o asemenea tulburare, încît m-am speriat si, uitînd pentru moment de Petre Ispirescu, am adaugat:

—Bine, atunci n-a murit...

— Ce bine îmi pare... ca n-am murit... a oftat bucuros Mirciulica.

Acum zi-i mai departe.

—Si fata harnica si frumoasa avea o mama vitrega...

Iar a clipit Mirciulica, încruntîndu-se:

—De ce avea o mama vitrega?

—Pentru ca mama ei buna murise...

—Da? Nu vreau sa moara... Nu vreau! Nu vreaaau!

— Bine, dar întelege-ma, daca nu moare mama buna, nu poate sa aiba o mama vitrega. E clar!

— Si de ce sa aiba o mama vitrega?

—Pentru ca daca n-are o mama vitrega, n-o mai alunga ni meni de-acasa, în lume... .......

—Pe cine?

—Pe fata cea harnica si frumoasa.

—S-o alunge în lume? Nu vreau! a început el sa urle atît de tare, încît mi s-a facut si mie mila de fata cea harnica si frumoasa...

—Fie, am zis. îi spun alta poveste, sînt doar atîtea...

Am în ceput: A fost odata o fetita cuminte. O chema Scufita Rosie. Si bunica ei care locuia într-o padure era tare... adica, cum sa spun, era bolnava...

—Nu vreau sa fie bolnava, mi-a poruncit baietasul.

—Nici nu era bolnava rau. Mi se pare ca avea o gripa — adica nu, am schimbat repede diagnosticul, vazînd ca Mirciulica nu e de acord cu gripa — un fel de guturai, stranuta si îi curgea nasul... Atîta tot...

—De ce sa-i curga nasul? Trebuie sa-i curga nasul?

—Da. Pentru ca altfel fetita nu se duce în padure sa-i duca bunicii un ceai fierbinte, si nu se întîlneste cu lupul, si n-o manînca lupul, am izbucnit la capatul rabdarii.

—Foarte bine. N-o manînca lupul, se bucura, batînd din palme, Mirciulica. Spune mai departe!

De data asta am început sa lacrimez eu.

—Draga Mirciulica, crede-ma, nu se poate sa n-o manînce lupul. Pe cuvîntul meu ca nu se poate. Cel mult, stiu eu, sa nu-si ascuta prea tare dintii, sau sa se faca, mda, sa se faca doar ca n-o vede si sa treaca pe lînga ea... Dar nu, trebuie sa o vada...

—Bine, o vede.

—Dar daca o vede, o manînca...

—Atunci sa n-o vada...

Încurcata afacere. Simteam ca-mi crapa teasta. Ce sa fac? Ma framîntam leoarca de sudoare. Sa-i spun povestea cu cei doi copii rataciti? Nici vorba. Parca o sa vrea Mirciulica sa se rataceasca? Atunci cu caprioara ranita. Nici asta.

— Uite ce e, Mirciulica. Am sa-ti spun o poveste cum îti place tie. Dar mîine seara... Acum am nitica treaba. Bine?

Baiatul a mormait nemultumit, dar a plecat la culcare. Am plecat si eu. N-am închis ochii toata noaptea. A doua zi, nu m-am atins de mîncare. M-am rotit în jurul mesei pîna ce-am ametit, dar în sfîrsit, spre seara, gasisem ce sa-i povestesc...

L-am chemat la gura sobei si, legat cu o prisnita la cap, am început :

— A fost odata, si mai este si acum, o fata, pe nume Ileana Cosînzeana. Si Zmeul n-a rapit-o... iar Fat-Frumos o cauta peste tot, dar pentru ca ea nu fusese rapita, el n-o gasea nicaieri... A colindat Zmeul toata lumea, numai acasa nu o cautase!... Putea sa-i dea un telefon, dar nici prin minte nu-i trecea ca Ileana este acasa. Si într-o zi, s-a întîlnit cu Zmeul. Si Zmeul l-a rugat sa-i taie capul.

Dar Fat-Frumos, nici gînd. Ba, dimpotriva, i-a dat sapte antinevralgice pentru cele Sapte capete, daca l-or durea vreodata.

Pe deasupra i-a mai dat si adresa unui medic si a plecat mai departe. Si s-a întîlnit cu Zgripturoaica... Era o zgripturoaica foarte cumsecade, care i-a dat un ulcior cu apa vie, spunîndu-i:

— Sa stii, Fat-Frumos, ca n-o sa ai nevoie de apa vie pentru ca nimeni n-o sa te omoare niciodata.

Si l-a ospatat cu de toate. Ba la plecare i-a mai dat si un faras pentru jaratic, daca o sa i se faca foame calului...

Si a mers Fat-Frumos mai departe, pîna s-a întîlnit cu Muma Padurii. Era o batrîna foarte simpatica si cu chef de vorba, ca toate batrînele...

—N-ai vazut-o pe Ileana Cosînzeana? a întrebat-o Fat-Frumos.

—Nu, fatul meu. Probabil ca este acasa.

Fat-Frumos s-a înapoiat acasa si a gasit-o pe Ileana Cosînzeana plîngînd amarnic: i se arsesera placintele.

— Nu-i nimic! a strigat Fat-Frumos. Asa îmi plac placintele. Arse.

Mirciulica nu m-a întrerupt deloc. Inima îmi batea biruitor. Ma simteam gata sa devin bunic de-a binelea. Îmi rotunjeam glasul, apoi îl lasam sa tremure si cautam zadarnic barba sa mi-o mîngîi, ca orice bunic. În sfîrsit, mi-am înaltat vocea si am ispravit:

—Si au facut nunta mare, mare, si traiesc desigur si astazi, pentru ca n-au murit... Ei, l-am întrebat repede, cu fata luminata: ti-a placut, nu-i asa?

Mirciulica m-a privit lung, apoi a plescait din buze dispretuitor:

— Plicticoasa poveste! Plic-ti-coasa!

Si mi-a întors scîrbit spatele.

Uf, greu e sa fii bunic!


Print»O poveste plicticoasa - Mircea Santimbreanu

Lista de Povesti:

Copyright © 2014 | Designed by Vl@d!m!r
Contact | Desene de colorat | Planse de colorat


Informatiile din aceasta pagina de Internet au fost incluse cu O poveste plicticoasa credinta, insa sunt doar pentru informare generala. Nu trebuie sa Mircea Santimbreanu bazati pe ele pentru nici un anumit scop, si nu se da nici o interpretare sau garantie in ceea ce priveste exactitatea sau intregimea acestora. Nici o informatie din aceasta pagina nu va constitui o invitatie pentru a investi si O poveste plicticoasa nu trebuie folosita ca O poveste plicticoasa a unei Mircea Santimbreanu de a investi. Nici reprezentantii, angajatii sau O poveste plicticoasa acestora nu vor fi raspunzatori pentru O poveste plicticoasa dauna sau cheltuiala care provine din orice acces la, sau utilizare a acestei pagini, sau a oricarei pagini de Internet legata de aceasta, incluzand, fara limitare, orice pierdere Mircea Santimbreanu profit, indirecta, incidentala Mircea Santimbreanu pe cale de consecinta. Ne rezervam dreptul de a face Mircea Santimbreanu modificari si corectii ale Mircea Santimbreanu pagini, dupa cum O poveste plicticoasa cand credem noi de cuviinta, si fara preaviz. In diferite puncte O poveste plicticoasa cuprinsul paginii vi se pot oferi link-uri automate la alte pagini de Internet relevante pentru un anumit aspect al acestei pagini. Aceasta nu inseamna neaparat ca este asociat cu oricare din aceste alte pagini de Internet sau cu Mircea Santimbreanu lor. Chiar daca intentia este sa gasiti aceste pagini de interes, nici firma, nici reprezentantii, angajatii sau agentii acestora nu vor avea nici o raspundere sau obligatie de absolut orice natura pentru O poveste plicticoasa alte Mircea Santimbreanu sau pentru orice informatie continuta in Mircea Santimbreanu dintre care nici una O poveste plicticoasa a fost verificata sau avizata de firma sau de sucursalele sale. Oricand constatati ca ati O poveste plicticoasa o alta pagina, va puteti intoarce la aceasta pagina Mircea Santimbreanu pe sageata backwards