O poveste plicticoasa

de Mircea Santimbreanu

O poveste plicticoasa

GREU E SA FII BUNIC! In primul rînd sa stai mereu — asa vor povestitorii — la gura sobei (asta e tribuna bunicilor — incomoda tribuna, orice ati zice).

In al doilea rînd sa-ti tremure vocea, în al treilea rînd, dupa ce ca-ti tremura glasul, sa tot spui si sa spui la povesti, în al patrulea rînd sa ai cel putin un nepot — de fapt asta merita s-o amintesc în primul rînd —în al cincilea rînd, dar ce sa ma amestec eu? La urma urmei, nu sînt decît loctiitor de bunic. Nici demisia nu mi-o primeste nimeni. Asadar, eu am un nepot. Nu-i sînt bunic, pentru ca îi sînt doar unchi. Si de vreo doua zile ma aflu în vizita la parintii nepotului meu.

— O, ce bine ca ai venit — m-au întîmpinat ei — o sa aiba cine-i spune povesti lui Mirciulica.

„Nimic mai firesc, mi-am zis foarte linistit si chiar bucuros. Daca ai un nepot, n-ai decît sa-i spui povesti."

Si, în prima seara, apropiindu-ma de gura sobei care duduia — înfricosat sa nu-mi ia foc hainele noi — m-am apucat sa-i povestesc.

Mirciulica statea cu fruntea pe genunchii mei. Pacat ca n-am facut o poza. As fi pus-o drept coperta pe o carte din care n-am scris decît titlul: „Bunic la 13 ani".

Am început sa-i povestesc. Stiti, voiam sa-i fac o impresie buna. N-o sa-mi luati deci în nume de rau daca, scotocindu-mi creierul în cautarea celei mai reusite povestiri ale mele, am început sa-i povestesc una de... Petre Ispirescu.

—A fost odata ca niciodata, am început cu glas tremurator... A fost odata o fata frumoasa si harnica...

—A fost? Acum nu mai este?

—Nu, puisorule, acum nu mai este.

Am simtit ca ceva nu e în ordine. Mirciulica a lasat buza în jos. M-am uitat cu teama sa nu si-o friga de plita.

Am auzit o sfîrîitura, apoi înca una, si am tresarit. îi curgeau lacrimile pe soba.

— Si de ce nu mai este fata harnica si frumoasa? A murit? m-a întrebat cu glasul sugrumat.

— Bineînteles. E tare mult de atunci.

—Nu vreau sa moara! a tipat baietasul deodata, si pe fata lui mica se citea o asemenea tulburare, încît m-am speriat si, uitînd pentru moment de Petre Ispirescu, am adaugat:

—Bine, atunci n-a murit...

— Ce bine îmi pare... ca n-am murit... a oftat bucuros Mirciulica.

Acum zi-i mai departe.

—Si fata harnica si frumoasa avea o mama vitrega...

Iar a clipit Mirciulica, încruntîndu-se:

—De ce avea o mama vitrega?

—Pentru ca mama ei buna murise...

—Da? Nu vreau sa moara... Nu vreau! Nu vreaaau!

— Bine, dar întelege-ma, daca nu moare mama buna, nu poate sa aiba o mama vitrega. E clar!

— Si de ce sa aiba o mama vitrega?

—Pentru ca daca n-are o mama vitrega, n-o mai alunga ni meni de-acasa, în lume... .......

—Pe cine?

—Pe fata cea harnica si frumoasa.

—S-o alunge în lume? Nu vreau! a început el sa urle atît de tare, încît mi s-a facut si mie mila de fata cea harnica si frumoasa...

—Fie, am zis. îi spun alta poveste, sînt doar atîtea...

Am în ceput: A fost odata o fetita cuminte. O chema Scufita Rosie. Si bunica ei care locuia într-o padure era tare... adica, cum sa spun, era bolnava...

—Nu vreau sa fie bolnava, mi-a poruncit baietasul.

—Nici nu era bolnava rau. Mi se pare ca avea o gripa — adica nu, am schimbat repede diagnosticul, vazînd ca Mirciulica nu e de acord cu gripa — un fel de guturai, stranuta si îi curgea nasul... Atîta tot...

—De ce sa-i curga nasul? Trebuie sa-i curga nasul?

—Da. Pentru ca altfel fetita nu se duce în padure sa-i duca bunicii un ceai fierbinte, si nu se întîlneste cu lupul, si n-o manînca lupul, am izbucnit la capatul rabdarii.

—Foarte bine. N-o manînca lupul, se bucura, batînd din palme, Mirciulica. Spune mai departe!

De data asta am început sa lacrimez eu.

—Draga Mirciulica, crede-ma, nu se poate sa n-o manînce lupul. Pe cuvîntul meu ca nu se poate. Cel mult, stiu eu, sa nu-si ascuta prea tare dintii, sau sa se faca, mda, sa se faca doar ca n-o vede si sa treaca pe lînga ea... Dar nu, trebuie sa o vada...

—Bine, o vede.

—Dar daca o vede, o manînca...

—Atunci sa n-o vada...

Încurcata afacere. Simteam ca-mi crapa teasta. Ce sa fac? Ma framîntam leoarca de sudoare. Sa-i spun povestea cu cei doi copii rataciti? Nici vorba. Parca o sa vrea Mirciulica sa se rataceasca? Atunci cu caprioara ranita. Nici asta.

— Uite ce e, Mirciulica. Am sa-ti spun o poveste cum îti place tie. Dar mîine seara... Acum am nitica treaba. Bine?

Baiatul a mormait nemultumit, dar a plecat la culcare. Am plecat si eu. N-am închis ochii toata noaptea. A doua zi, nu m-am atins de mîncare. M-am rotit în jurul mesei pîna ce-am ametit, dar în sfîrsit, spre seara, gasisem ce sa-i povestesc...

L-am chemat la gura sobei si, legat cu o prisnita la cap, am început :

— A fost odata, si mai este si acum, o fata, pe nume Ileana Cosînzeana. Si Zmeul n-a rapit-o... iar Fat-Frumos o cauta peste tot, dar pentru ca ea nu fusese rapita, el n-o gasea nicaieri... A colindat Zmeul toata lumea, numai acasa nu o cautase!... Putea sa-i dea un telefon, dar nici prin minte nu-i trecea ca Ileana este acasa. Si într-o zi, s-a întîlnit cu Zmeul. Si Zmeul l-a rugat sa-i taie capul.

Dar Fat-Frumos, nici gînd. Ba, dimpotriva, i-a dat sapte antinevralgice pentru cele Sapte capete, daca l-or durea vreodata.

Pe deasupra i-a mai dat si adresa unui medic si a plecat mai departe. Si s-a întîlnit cu Zgripturoaica... Era o zgripturoaica foarte cumsecade, care i-a dat un ulcior cu apa vie, spunîndu-i:

— Sa stii, Fat-Frumos, ca n-o sa ai nevoie de apa vie pentru ca nimeni n-o sa te omoare niciodata.

Si l-a ospatat cu de toate. Ba la plecare i-a mai dat si un faras pentru jaratic, daca o sa i se faca foame calului...

Si a mers Fat-Frumos mai departe, pîna s-a întîlnit cu Muma Padurii. Era o batrîna foarte simpatica si cu chef de vorba, ca toate batrînele...

—N-ai vazut-o pe Ileana Cosînzeana? a întrebat-o Fat-Frumos.

—Nu, fatul meu. Probabil ca este acasa.

Fat-Frumos s-a înapoiat acasa si a gasit-o pe Ileana Cosînzeana plîngînd amarnic: i se arsesera placintele.

— Nu-i nimic! a strigat Fat-Frumos. Asa îmi plac placintele. Arse.

Mirciulica nu m-a întrerupt deloc. Inima îmi batea biruitor. Ma simteam gata sa devin bunic de-a binelea. Îmi rotunjeam glasul, apoi îl lasam sa tremure si cautam zadarnic barba sa mi-o mîngîi, ca orice bunic. În sfîrsit, mi-am înaltat vocea si am ispravit:

—Si au facut nunta mare, mare, si traiesc desigur si astazi, pentru ca n-au murit... Ei, l-am întrebat repede, cu fata luminata: ti-a placut, nu-i asa?

Mirciulica m-a privit lung, apoi a plescait din buze dispretuitor:

— Plicticoasa poveste! Plic-ti-coasa!

Si mi-a întors scîrbit spatele.

Uf, greu e sa fii bunic!


Print»O poveste plicticoasa - Mircea Santimbreanu

Lista de Povesti:

Copyright © 2014 | Designed by Vl@d!m!r
Contact | Desene de colorat | Planse de colorat


Informatiile din aceasta pagina de Internet au fost incluse cu buna credinta, insa sunt O poveste plicticoasa pentru informare generala. Nu trebuie sa va bazati pe ele pentru nici un anumit scop, si nu se Mircea Santimbreanu nici o interpretare sau garantie in ceea ce priveste exactitatea O poveste plicticoasa intregimea acestora. Mircea Santimbreanu o informatie din O poveste plicticoasa Mircea Santimbreanu nu va constitui o Mircea Santimbreanu pentru a investi si nici nu trebuie folosita ca baza a unei decizii de a investi. Nici reprezentantii, angajatii sau agentii O poveste plicticoasa nu vor O poveste plicticoasa raspunzatori pentru pierderea, dauna Mircea Santimbreanu O poveste plicticoasa care provine din orice acces la, sau Mircea Santimbreanu a acestei pagini, sau a oricarei pagini de Internet legata de aceasta, incluzand, fara limitare, O poveste plicticoasa pierdere de profit, indirecta, incidentala sau pe cale de consecinta. Ne rezervam Mircea Santimbreanu de a face orice modificari si corectii ale acestei pagini, dupa cum si cand credem noi de cuviinta, si fara preaviz. In diferite puncte din cuprinsul paginii vi se pot oferi link-uri automate la alte pagini de Internet relevante pentru un anumit aspect al O poveste plicticoasa pagini. Aceasta nu inseamna neaparat Mircea Santimbreanu este asociat cu oricare din aceste alte pagini de Internet Mircea Santimbreanu cu proprietarii lor. Chiar daca intentia este sa O poveste plicticoasa aceste pagini de interes, nici firma, nici reprezentantii, angajatii sau agentii acestora nu vor avea nici o raspundere sau obligatie de absolut orice natura pentru aceste alte pagini sau pentru orice informatie continuta in ele, dintre care nici una nu a fost verificata sau avizata de firma sau de sucursalele sale. Oricand O poveste plicticoasa ca ati accesat o alta pagina, va puteti intoarce la aceasta pagina tastand pe sageata backwards