Stefan cel Mare si Vrancioaia

de Legende

Stefan cel Mare si Vrancioaia

A fost odată, mai de mult, o bătălie mare în hotarele noastre. Ungurii trecuseră munţii şi Stefan-Voda rămăsese biruit. Atunci, ca să nu cadă în mâna duşmanilor, domnul a tăiat-o de-a dreptul prin codri. Şi-a mers, şi-a mers cât o fi mers, pînă ce-a răzbit aci în valea Putnei. Pe vremea aceea doar nu era lume multă ca acu. Ici un sat, colo altul, dincolo altul... cum se aşezase fiecare prin păduri.

Şi-a nimerit pe Dumbravă, în dealul Bârseştilor, la o babă.

- Bună ziua, mătuşă...

- Bună să-ţi fie inima, i-a răspuns baba, că nici prin gând nu-i trecea cu cine sta de vorbă.

- Mătuşă, fă bine şi-mi dă ceva să mănânc, că vin din cale lungă şi n-am întâlnit nici un sălaş în cale.

Baba de cuvânt i-a şi dat nişte jintiţă şi o pâne de meiu iar drumeţul, de obosit ce era, îndată ce s-a ospătat, a şi adormit.

Şi, cum se odihnea el, pesemne s-a dezvelit la piept iar bătrîna a văzut sub sarica lui cămaşa de zale.

- O fi vreun hoţ, îşi da baba cu socoteala. Şi cât pe ce să dea fuga să cheme feciorii...

Dar, privind la faţa bălană a voinicului care dormea şi la părul lui ca mătasa, se gândi că poate să fie un om de viţă aleasă, căzut cine ştie cum în strâmtoare.

De aceea gazda aşteptă până s-o trezi să-l iscodească; şi se temea să nu se arate cumva feciorii ei, că erau aspri şi cu bănat asupra streinilor.

Ci Stefan-Voda, cum a dat puţin ochii în gene, a şi tresărit şi, frecându-se la ochi, a întrebat :

- Mătuşă, e departe de aci pâ nă la hotar. Ar fi vrednic să mă scoată într-acolo ?

- Departe, maică, a răspuns baba. Dar cum să porneşti într-acolo, că peste tot e codru de nu răzbate nici pasărea....

Atunci s-a liniştit Vodă, cînd a auzit că ieşise la bun liman şi că n-a nimerit cumva în ţara ungurească. Şi, lepădând sarica, s-a arătat cu straele lui de domn. Apoi începu a spune bătrânei cum a fost la bătălie, cum oastea i se risipise şi cum s-a rătăcit prin coclaurii aceia.

Şi, cum sta obidit, Vrancioaia, că aşa-i zicea babei, numai ce a căzut în genunchi şi i-a zis :

- Doamne, nu te întrista. Eu sunt bătrână; am văzut multe şi multe am păţit... dar niciodată n-am pomenit ca omul vrednic să rămână pînă la urmă de ruşine... Iată, rog mila măriei-tale, să mă reped până devale, să dau de veste feciorilor mei, să adune tovarăşii lor de sub Dumbrava, şi de cei care ţin strajă la veghiul lui Bucur şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-or îndrepta toate.

De cuvânt, Vrancioaia a plecat şi cât te-ai şterge la un ochi, iat-o îndărăt cu şapte feciori toţi unul şi unul, ca nişte brazi, nu altceva, şi cu pletele pînă la brâu.

- Iaca, măria-ta, tovarăşi de umblat şi ostaşi de luptat...

Asta-i Bârsea, ăsta-i Spirea, arătând cu degetul pe cei mai mari; ăsta-i Spulber, ăsta-i Pavel şi Bodea şi Nistor.

Indată ce i-a văzut Voda, cu lăncile cât răzlogul şi cu arcul la umăr, fiecare cu ceata lui, i-a venit inima la loc. De sârg, a pornit iarăşi spre hotar, a buciumat din vârful Cozei, de pe vovârghia Cristianului şi a trecut valea pe la Tulnici; apoi, izbind pe unguri, i-a risipit la gura Lepşei, unde tăbărâseră cu prada.

Atunci, de părere de bine, Voda Stefan a stat si s-a veselit acolo cu toţi oştenii trei zile şi trei nopţi, a făcut iarmaroc cu vin şi cu pâine, mă rog, ca la praznic, iar când a isprăvit masa, a chemat la el pe feciorii Vrancioaiei şi, făcându-le ocolniţă şi uric pe piele de viţel cu slove de aur, le-a zis:

- Fraţilor, Dumnezeu v-a scos înaintea mea. De nu dam de casa Vrancioaiei cine ştie cât ar fi prădat liftele ţara. Ci, fiindcă am izbândit asupra lor, întoarceţi-vă la mama voastră. Duceţi-i multă sănătate de la mine iar drept răsplată pentru vitejie tot hotarul munţilor din apa Trotusului spre miazăzi al vostru să fie şi de la moghilele Vrăncii, dinspre Milcov până în cotul Săcuilor, spre ţara ungurească tot voi să stăpâniţi.

S-au închinat atunci feciorii Vrancioaiei domnului, plecînd genunchiul la pământ şi întorcîndu-se la vatra lor, au împărţit între ei munţii şi au întemeiat satele, că până-atunci fuseseră cam negustori de vite fără semn...

De-atunci se trag şi până azi cei din Negrilesti, din Spinesti, Bodesti, Pauleşti, Nistoresti, Barsesti şi Spulber.

Conform legendei, Ştefan cel Mare după ce i-a bătut pe turci cu ajutorul vrâncenilor, cel mai probabil în 1475, a scris un uric (= act de proprietate sau donatie, confirmare a unei mosteniri) din piele de viţel, cu litere de aur, prin care fiecare dintre cei şapte feciori a primit câte un munte. Iar în acele locuri au apărut apoi şapte sate. Numele satului vine de la numele voinicului care a stăpânit locul acela. Astfel, satul Nistoreşti, de la Nistor, satul Bârseşti, de la Bârsan, satul Negrileşti, de la Negru, satul Păuleşti, de la Pavel, satul Bodeşti, de la Bodea, satul Spulber de la Spulber şi satul Spireşti, de la Spirea.


Print»Stefan cel Mare si Vrancioaia - Legende

Lista de Povesti:

Copyright © 2014 | Designed by Vl@d!m!r
Contact | Desene de colorat | Planse de colorat


Informatiile din aceasta pagina Stefan cel Mare si Vrancioaia Internet au fost incluse cu buna credinta, Stefan cel Mare si Vrancioaia Legende doar pentru informare generala. Nu trebuie sa va bazati Legende ele pentru nici un anumit scop, si nu se da nici o interpretare sau garantie in ceea ce priveste exactitatea sau intregimea acestora. Nici o informatie din aceasta Stefan cel Mare si Vrancioaia nu va constitui o invitatie pentru Stefan cel Mare si Vrancioaia investi si nici nu trebuie folosita ca baza a unei decizii de a investi. Nici reprezentantii, angajatii Legende agentii acestora nu vor Stefan cel Mare si Vrancioaia raspunzatori pentru pierderea, dauna sau cheltuiala care provine din orice acces la, sau utilizare a acestei pagini, sau Stefan cel Mare si Vrancioaia oricarei pagini de Legende legata de aceasta, incluzand, fara limitare, orice pierdere de Stefan cel Mare si Vrancioaia indirecta, incidentala sau pe cale de consecinta. Ne rezervam dreptul de a face orice modificari si corectii ale acestei pagini, dupa cum si Legende credem noi Legende cuviinta, si fara preaviz. In diferite puncte din cuprinsul paginii vi se pot oferi link-uri Legende la alte pagini de Stefan cel Mare si Vrancioaia relevante pentru un anumit aspect al Legende pagini. Aceasta nu inseamna neaparat ca este asociat cu oricare din aceste alte pagini de Legende sau cu proprietarii lor. Chiar daca intentia este sa gasiti aceste pagini de interes, nici firma, nici reprezentantii, angajatii Stefan cel Mare si Vrancioaia agentii acestora nu vor avea nici o raspundere sau obligatie de absolut orice natura pentru aceste alte pagini sau pentru orice informatie continuta in ele, dintre care nici una nu a fost verificata sau avizata de firma sau de sucursalele sale. Oricand constatati ca ati accesat o alta Legende va puteti intoarce la aceasta pagina tastand pe sageata backwards