Dreptatea lui Tepes

de Legende

Dreptatea lui Tepes

Despre Ţepeş Vodă, fiul lui Dracula, s-a dus vestea peste secole de felul cum ştia să împartă dreptatea, încât poporul asuprit alerga ca la un părinte şi aştepta judecata lui. Şi nu era pricină cât de grea şi de încurcată pe caredomnitorul să n-o dezlege şi să nu pedepsească pe răufăcători. Îi luaseră frica toţi cei care se simţeau cu musca pecăciulă, şi decât să se afle în faţa lui la judecată, mai bine de-a dreptul în pământ.Adesea la scaunul domnesc erau înfăţişate pricini foarte grele şi încurcate.lată cum judeca aceste pricini Vlad Ţepeş.*Într-una din zilele lui iulie ale anului l460, veniră dinaintea lui Vodă doi oameni cu totul diferiţi : un boier gras şi rumen la faţă, cu straie strălucitoare, şi un ţăran numai pielea şi osul şi în nişte zdrenţe care abia se maiţineau pe el.Ţăranul căuta sprijin la domnul ţării, punându-şi ultima speranţă în dreptatea lui Ţepeş. Venise să spună căavusese şi el petecul lui de pământ, dar boierul i-l răpise, de-l lăsase sărac lipit. Boierul, dimpotrivă, zicea căţăranul minte şi că pământul tot cât îl avea el era moştenire din tată-n fiu de la străbunicii săi.După ce terminară ce aveau de spus, cei doi aşteptară. În sală, ca întotdeauna, se lăsă o tăcere grea, timp încare domnitorul cumpănea dreptatea. Şi nu trebuiră să aştepte prea mult.

— Ai putea să-mi arăţi hrisoavele de stăpânire asupra pământului cu păţania ?

— Nu pot, mărite doamne, spuse şiret boierul. Că primul meu conac a ars, şi odată cu el au dispărut şidovezile.

— Dar tu, ţărane, ai vreun asemenea hrisov ?

— N-am, vai de zilele mele, că mi l-a luat boierul odată cu pământul.

— Atunci, spuse Ţepeş, trebuie să mergem la faţa locului să vedem cum stă treaba.

— Să mergem, se grăbi să zică boierul.

În curând ajunseră acolo. Ţepeş îl întrebă pe ţăran :

— Care zici că a fost pământul tău ?

— Acesta, mărite doamne, spuse ţăranul. Şi îi arătă cu mâna un petic de pământ sărăcăcios, care se întindeaspre pădure.

— Boierule, întrebă iar voievodul. Tu tot o mai ţii că e pământul tău ?

— Pot să şi jur, doamne, că e al meu din moşi strămoşi şi că ţăranul minte.Ţepeş se întoarse atunci către un căpitan cu care stătuse de vorba în taină când se aflau pe drum :

— Spune-mi, acesta este locul de care mi-ai grăit ?

— Întocmai, mărite.

— Prea bine, zise Ţepeş. Boierule, precum se vede, ai dreptate. Pământul e al tău, şi nu al ţăranului. Poţi săţi-l iei în stăpânire.

— Îţi mulţumesc pentru dreptatea pe care mi-ai făcut-o ! se ploconi boierul.

— Numai că nu am terminat, îl întrerupse vodă. Pentru pământul ăsta pe care-l ai va trebui să mori, boierule.

— Să mor ? ! Dar pentru ce, mărite ?

— Pentru că el ascunde o comoară. Sunt bani de aur furaţi din vistieria ţării, încă din timpul când domneatatăl meu, Dracula. Acest bătrân căpitan a recunoscut locul unde i-a îngropa hoţul. Este locul acesta al. tău. Deci tu, fiind stăpânul, eşti totodată şi hoţul !La auzul acestor cuvinte, boierul căzu în genunchi şi începu să se roage :

— Iartă-mă, mărite, dar nu sunt vinovat. Locul acesta nu este al meu, ci al ţăranului. Ţăranul va trebui să piară, că el este cu siguranţă hoţul !

— Ba tu vei pieri, boierule. Şi nu pentru că ai fi furat vreo comoară şi ai fi ascuns-o aici. Aceasta a fost o născocire a mea, ci pentru că ai furat pământul ţăranului, aşa cum ai recunoscut, de spaimă.Şi Ţepeş porunci ca boierul să fie tras în ţeapa dreptăţii sale, iar bietul ţăran să-şi ia înapoi peticul de pământcare i se furase.

Veni apoi rândul unui târgoveţ şi unui ţăran. După straie, târgoveţul se vedea cât de colo că este înstărit.

Îi mersese strună cu negoţul şi faţa îi era rotofeie şi plină de viaţă. Alături de el, dar ţinându-se puţin mai în spate — un biet ţăran, în straie sărăcăcioasă.Cel cu plângerea era târgoveţul. Zicea că împrumutase ţăranului un galben şi că acesta nu i-a dat înapoidatoria. Vorbind, târgoveţul îşi tot arunca privirea semeaţă şi răutăcioasa spre ţăranul care tremura ca varga despaimă.Ţepeş, aşa cum îi era felul, îl ascultă pe târgoveţ cu răbdare. Apoi îl privi stăruitor, ca şi cum voia să-i pătrundă în gânduri.Îşi schimbă după un timp privirea spre ţăran, cercetîndu-l de asemeni îndelung, după care îl întrebă :

— Este adevărat că târgoveţul acesta ţi-a dat un galben cu împrumut ?

—Da, este prea adevărat, răspunse ţăranul.

— … şi că până acum nu i l-ai înapoiat ?

—Ba, asta nu mai e aşa, mărite.

—Atunci povesteşte aici cum a fost.

— Sunt nevoiaş, măria ta. Am muiere şi şapte prunci. Opt guri de hrănit, că p-a mea nici n-o mai pun. Ni s-aterminat merindea şi am cerut de la dumnealui un galben ca să pot s-o mai scot la cap. Dar dându-mi el galbenul,nu mi-a spus nimic alt decât să i-l înapoiez când oi avea. Eu am ajuns de-am scuturat oleacă necazul, şi i-am şi dat galbenul. Dar dumnealui de colo : „Ce crezi, ţărane, că ai scăpat cu ăsta ? Şi sămânţa dac-o semeni în pământ,din una rodesc multe. Aşa şi galbenul meu. Se cere înzecit. Cum ai dat unul, mai dai încă nouă, şi gata !" Iar eu,iaca, mărite, nu pot. Mi-a fost foarte greu să-i înapoiez şi datoria adevărată şi curată, darmite ce-mi cere acu'dumnealui.După ce l-a lăsat pe ţăran să termine tot ce avea de spus, Ţepeş se-ntoarse iar spre târgoveţ.

— Auzi ce zice ţăranul, că ţi-a plătit datoria, I-adevărat, sau nu ?

— Nu, nu-i adevărat, mărite. E drept că mi-a înapoiat galbenul, dar trebuie să-mi mai dea încă nouă. Altfelce interes aş fi avut să-l împrumut ?

— Şi crezi ca asta e drept, şi c-o să poată să-ţi plătească ? Uşor de zis, greu de făcut...

— E dreptul meu. Uşor, greu, asta e. Cum a plătit unu', plăteşte şi noua, o ţine târgoveţul pe-a lui,

— Dacă-i pe-aşa, să facem o-ncercare...Şi zicând acestea, ieşiră în curte. Acolo era o grămada de bolovani. Ţepeş porunci târgoveţului:

— Ridică unul din bolovani : acela;Târgoveţul, care era destul de puternic, sălta un bolovan în sus şi-l ţinu puţin în braţe. Apoi îi dădu drumul în grămadă

— E destul de greu, mărite.

— Aşa i-a fost şi ţăranului când ţi-a înapoiat galbenul, destul de greu. Dar a reuşit !... Acum să vedem maideparte.

— Ce sa vedem, mărite ?

— Cât îi e de greu ţăranului să-ţi dea nouă galbeni. Ridică din nou bolovanul.Târgoveţul îl ridică.

— Mai ridică unul !Târgoveţul se opinti şi reuşi sa mai urnească unul, însă în clipa următoare îi scăpă pe amândoi din mână.

— Nu aşa, târgoveţule. Vreau să ţii în braţele tale nouă bolovani dintr-o dată !Dar asta nu se poate, mărite. Sunt atât de grei, că niciodată n-am să-i pot ţine pe toţi.

— Vezi, târgoveţule, la fel de grei sunt pentru ţăran cei nouă galbeni, cât pentru tine nouă bolovani. Cumn-ai putut tu, nu-i drept să-i ceri să poată el!Târgoveţul nu mai zise nimic. În schimb, Ţepeş dădu porunca ; târgoveţul să fie biciuit pentru lăcomia lui,iar ţăranul sa plece liniştit acasă, pentru că şi-a plătit cinstit datoria.Până în seară Ţepeş mai judecă şi alte pricini. Când sfârşi, faţa îi era luminată de un zâmbet lăuntric, de bucuria dreptăţii pe care o făcuse. „Pot să mă duc să mă culc liniştit '", îşi zise.


Print»Dreptatea lui Tepes - Legende

Lista de Povesti:

Copyright © 2014 | Designed by Vl@d!m!r
Contact | Desene de colorat | Planse de colorat


Informatiile din aceasta pagina de Internet au fost incluse cu buna credinta, insa sunt doar pentru informare generala. Nu trebuie sa va bazati pe ele Legende nici un anumit scop, si nu se da nici Dreptatea lui Tepes interpretare sau garantie in ceea ce priveste exactitatea Dreptatea lui Tepes intregimea acestora. Nici o informatie din aceasta pagina nu va constitui o invitatie pentru a investi si nici nu trebuie folosita ca baza a unei Dreptatea lui Tepes de a investi. Nici reprezentantii, angajatii sau agentii Dreptatea lui Tepes nu vor fi raspunzatori pentru pierderea, dauna sau cheltuiala care provine din orice acces la, sau utilizare a Dreptatea lui Tepes pagini, sau Legende oricarei pagini de Internet legata de aceasta, incluzand, fara limitare, orice Dreptatea lui Tepes de profit, indirecta, incidentala sau pe cale de consecinta. Ne rezervam dreptul de a face orice modificari si corectii ale acestei pagini, dupa cum si cand Legende noi de cuviinta, si fara preaviz. In diferite Legende din cuprinsul paginii vi se pot Legende link-uri automate la alte Dreptatea lui Tepes de Internet relevante pentru un anumit aspect al acestei pagini. Aceasta nu inseamna neaparat ca este asociat cu Legende din aceste alte pagini de Internet sau cu proprietarii lor. Chiar daca intentia este sa gasiti aceste pagini de interes, nici firma, Legende reprezentantii, Legende Dreptatea lui Tepes agentii acestora nu vor Legende nici o raspundere sau obligatie de absolut orice natura pentru aceste alte pagini sau pentru orice informatie continuta in ele, dintre care nici una nu a fost verificata sau avizata de firma sau de sucursalele sale. Oricand constatati ca ati accesat o alta pagina, va puteti Dreptatea lui Tepes Legende aceasta pagina tastand pe sageata backwards