Pomisorul

de Autor Necunoscut


Pomisorul

La colţul şcolii, pe unde drumul mă duce către casă, se află un pomişor. De câţiva ani buni se luptă să se înalţe şi abia-abia, cu mare greutate şi-a ridicat câteva rămurele.

Vin şcolarii cu larmă mare şi din toţi câţi trec pe aici, se găseşte câte unul să se agaţe de bietul pomişor: unii îi rup frunzele, alţii câte o rămurică, ( uite-aşa, degeaba ), unii aleargă şi se ţin de el, îl apleacă, îl zgârie.

Doamne, câte nu păţeşte bietul de el! În primăvara aceasta i-am săpat o mică grădiniţă în jur, l-am văruit şi îl ud mereu.

Ce frumos se rotunjeşte coroana! Pe zi ce trece devine tot mai viguros. Mă opresc zilnic în preajma lui, îi mângâi tulpina netedă şi frunzele rotunde. În urma mea aud foşnetul lui subţire şi mătăsos ca nişte vorbe…


Print»Pomisorul - Autor Necunoscut

Lista de Povesti: