Malul Siretului

de Vasile Alecsandri


Malul Siretului

Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică

Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.

Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur

Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde

Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,

Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,

Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,

Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară,

Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,

Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.

Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale

Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale,

Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald

Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.


Print»Malul Siretului - Vasile Alecsandri

Lista de Poezii: