Bradul

de Vasile Alecsandri


Bradul

Sus pe culme bradul verde

Sub zăpada albicioasă

Printre negură se pierde

Ca o fantasmă geroasă,

Şi priveşte cu-ntristare

Cum se primblă prin răstoace

Iarna pe un urs călare,

Iarna cu şapte cojoace.

El se scutură şi zice:

"În zadar tu, vrăjitoare,

Aduci viforul pe-aice,

Aduci zile fără soare.

În zadar îngheţi pământul,

Ucizi florile şi stupii

Şi trimiţi moartea cu vântul

Şi trimiţi foamea cu lupii.

În zadar a ta suflare

Apa-n râuri o încheagă,

Şterge urma pe cărare

Şi de mine m-i leagă.

În zadar aduci cu tine

Corbul negru şi prădalnic,

Şi din codrii cu jivine

Faci să iasă urlet jalnic.

În zadar, urgie crudă,

Lungeşti noaptea-ntunecoasă

Şi, râzând de-a lumii trudă,

Scurtezi ziua luminoasă.

În zadar îmi pui povară

De zăpadă şi de gheaţă.

Fie iarnă, fie vară,

Eu păstrez a mea verdeaţă!"


Print»Bradul - Vasile Alecsandri

Lista de Poezii: