– Codrule, codruţule,
Ce mai faci, draguţule,
Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut
Şi de cand m-am departat,
Multa lume am umblat.
– Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupandu-le,
Apele-astupandu-le,
Troienind cararile
Şi gonind cantarile;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplandu-şi cofeile,
Mi-o canta femeile.
– Codrule cu rauri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tanar precum eşti
Tot mereu întinereşti.
– Ce mi-i vremea, cand de veacuri
Stele-mi scanteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vantu-mi bate, frunza-mi suna;
Şi de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamant ratacitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa ramanem:
Marea şi cu raurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.