Iarna

de Nicolae Labis


Iarna

Totu-i alb în jur cât vezi

Noi podoabe pomii-ncarcă

Şi vibrează sub zăpezi

Satele-adormite parcă.

Doamna Iarna-n goană trece

În caleşti de vijelii –

Se turtesc de gemul rece

Nasuri cârne şi hazlii.

Prin odăi miroase-a pâine,

A fum cald şi amărui

Zgreapţănă la uşă-un câine

Să-şi primească partea lui…

Tata iese să mai pună

Apă şi nutreţ la vacă;

Vine nins c-un fel de brumă

Şi-n mustăţi cu promoroacă.

Iar bunicul desfăşoară

Basme pline de urgie,

Basme care te-nfioară

Despre vremuri de-odinioară,

Vremi ce-n veci n-au să mai fie.


Print»Iarna - Nicolae Labis

Lista de Poezii: