Tanu

de Elena Farago


Tanu

Tanu i-un motan cuminte,

Şi-i atât de curat,

C-are voie să se culce

Chiar cu pernele din pat.

Ilenuţa îl iubeşte

Şi se joacă mult cu el,

Astăzi însă-i supărată,

Nu l-a mângâiat de fel!…

“Miau!”… o-mbie din fereastră,

Dar fetiţa stă pe loc:

- Taci, măi Tanule, că mie

Nu-mi mai vine să mă joc!…

- Ce-ai păţit?…

- Nimic, dar mama

Aşa aspru m-a certat!

- I-ai greşit ceva?

- De unde!…

Pentru că nu m-am spălat!…

- Ştii, fetiţa mea cuminte,

Iartă-mă că-ţi spun, dar eu,

Pentru asta, te-aş şi bate

Dac-ai fi copilul meu!


Print»Tanu - Elena Farago

Lista de Poezii: