Sireata

de Elena Farago


Sireata

Viorica, fata mamei

Cea cuminte şi curată,

Şi-a făcut, mâncând cireşe,

Pe furiş, pe şorţ, o pată…

Şi-acum stă-ntr-un colţ şi plânge:

“Doctorul e vinovat

Şi c-o să mă certe mama,

Şi că şorţul l-am pătat!”

Mama intră-ncet pe uşă;

Ea tresare şi-ntinzând

Mâinile deasupra petei,

Plânge întruna suspinând.

- De ce plângi, fetiţa mamei?

- Plâng că doctorul ţi-a spus

Să nu-mi dai de loc cireşe,

Şi tu în dulap le-ai pus…

- Şi tu plângi din lăcomie?

Ce ruşine!…

- Să mă ierţi!…

- Bine, dar să fii cuminte…

- Nici de şorţ nu mă mai cerţi?

- Care şorţ? întreabă mama…

- Uite, ăsta: l-a pătat

Lăcomia pentru care

Chiar acuma m-ai iertat.


Print»Sireata - Elena Farago

Lista de Poezii: