Motanul pedepsit

de Elena Farago


Motanul pedepsit

Rândunica e plecată

După hrană pentru pui,

Cuibu-i singurel sub streşini

Şi prin curte nimeni nu-i.

Râde sub mustăţi motanul:

- Ce noroc!… Păcat să-l scap!…

Iute sus!… Dar, poc, o piatră

Îl loveşte drept în cap.

Trist se tânguie motanul:

- Miau şi vai de capul meu.

Petrişor îl ia în braţe:

- Iartă-mă te rog, căci eu

Te-am lovit, şi rău îmi pare,

Dar de bieţii puişori

Ţie cum nu ţi-a fost milă,

Când săriseşi să-i omori?


Print»Motanul pedepsit - Elena Farago

Lista de Poezii: