Din scrisoarea unei batrane

de Elena Farago


Din scrisoarea unei batrane

O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum

Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii,

Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,

Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum…

E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan,

La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?

Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale

Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,

În care-s însemnate, cu ape şi poteci,

Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul,

Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul

Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci…

O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi,

Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii,

Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii

Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi…

De-aceea vezi tu uită cât poţi cu ochi senini,

Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieţii

Să poţi vedea şi-n pâcla şi-n roua dimineţii,

Un rost, în faţa cărui nu poţi să nu te-nchini.


Print»Din scrisoarea unei batrane - Elena Farago

Lista de Poezii: