Ai pescuit
soarele meu în zori
si i-ai scos
icrele rosii.
Ai pescuit
dealul meu
si i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cantecului ei
se coace painea privighetorii:
rumena roza.
Iar tu
cu-nnegurare asculti
glasul ei rourat
si cantecul meu.
Ferice de cel
care se multumeste
c-o paine
muiata-n uleiul linistii!