Doi prieteni

de Anton Pann


Doi prieteni

Doi prieteni impreuna la un drum calatorind,

Un urs le isi-nainte, cu groaza spre ei viind.

Unul dintr-insii, de frica, vazand ursul furios,

Se sui si se ascunse sus intr-un copac stufos;

Cellalt, intr-acest pericol singur daca s-a vazut,

S-a-ntins la pamant indata si in mort s-a prefacut.

Ursul dar totdeodata asupra lui cum sosi,

Pe la nas, pe la ureche, se pleca a-l mirosi;

Iar el isi tinu suflarea, sa nu-l simta ca e viu,

Ca ursul mort nu mananca, dupa cum zic cei ce stiu;

Si asa, de mort gandindu-l, l-a lasat si a fugit;

Iar prietenul sau, care sta in copacul stufos,

Dupa ce se duse ursul, l-a-ntrebat, dandu-se jos:

- Ia spune-mi, mai fratioare, ursul ce lucru-ti sopti

Cand se puse la urechea-ti? (Si-ncepu a hohoti.)

- Mi-a poruncit - el raspunse - sa tiu minte sa pazesc

Si c-un prieten ca tine sa nu mai calatoresc.


Print»Doi prieteni - Anton Pann

Lista de Poezii: