Zmeul -

Un zmeu cu-o coada lunga si cu-o zbîrnîitoare
De tot rasunatoare,
Vazîndu-se odata sub nuori ridicat,
La fluturul din vale, acestea au strigat:
-„Zburdalnica fiinta!
Tu care toata ziua cu-atîta usurinta,
Tu-alungi tot dupe flori;
De ce nu cutezi oare sa te ridici ca mine.
Sa raspîndesti în aer miroase si fiori?
Mi-e mila, zau, de tine,
Caci în întinsul spatiu abia te mai zaresc.”
-„O, nu-ti mai fie mila, lui fluturul îi zice.
Eu soarta-ti n-o doresc.
Tu zbori legat,
Eu liber ma desfatez aice
De flori înconjurat.
A ta zbîrnîitura e sarlatanerie;
Chiar starea ta atîrna de vînt si de copii;
În fine, tu esti jucarie,
Iar eu sunt dintre vii.”

Asa si între oameni sunt sarlatani, sunt zmei,
Ce zbîrnîiesc, se nalta cît vîntul lor le bate;
Iar cum a lui suflare ori sta, ori se abate,
Ca vîntul cad si ei.