Varul primare -

Subt lavite-n camara
Toti soaricii de frunte facuse-odineoara
Sfat mare între ei,
La care hotarîse cu multa scumpatatet
Ca în a lor cetate
Sa nu se-ngaduiasca nici unul din acei
Ce nu vor avea coada; pe un temei puternic,
Ca soarîcul nevrednic
Sa-si crute coada sa,
La întîmplari mai grele
Cetate va lasa
În prada mîtii rele.
Se vede ca ei coada o au semn de trufie,
Sau merit osebit;
Precum la noi fu barba cu titlu de cinstit
Oricum pricina fie,
A soaricilor act
Subt lavite la tact
S-au pus în împlinire.
La urmatoarea însa obsteasca întrunire,
Un soaric fara coada cu cei de frunte sta
Si pricini cerceta.
Alt soricel cu laba vecinul îsi ghionteste
Soptindu-i: -„Nu vezi, frate, ce rau ne se gateste!
Cum poate fi priimit
Un soaric prihanit
În asta precinstita de cozi lungi adunare?
Si tu, batrîn ales,
Pazesti tacere mare”.
-„Pazesc tacere, draga, caci el mi-i var primare.
-„Destul, am înteles.”

Nici în vizunii, oare,
Hatîrul lege n-are?