Ursul la priseci -

La o alegire, facuta dupa legi
Ce dobitoacele povatuiesc din veci,
Pe urs l-au fost ales nazir peste priseci,
Desi s-ar fi putut un alt, oricare fie,
Sa prinda o asa cam gre dregatorie.
Caci ursul daca da de miere,
Apoi se-ncurca-n socotele.
Dar pasa tu de cere
La fiare rînduiele!…
Oricine au dorit se între-n asa post,
Nevrednic, defaimat de catra toti au fost
Si parca înadins
Asupra ursului majorita s-au strîns.
Toti l-au heretisit (*),
Iar el au multamit,
Ba înca la cei mari si labele au lins.
Dar raul în priseci curînd s-au dezvalit;
Caci ursul, cum au mers la tact (**), s-au apucat
De curatit, de ratezat
Si, drept, oricare stup în laba-i au intrat
L-au scos de tot curat,
Iar miere la bîrlog mergea necontenit.
Par ce la svat s-au dat de stire
Si s-au orînduit
La fata locului pe forme deslosire.
Au mers, au cercetat, au scris, au lamurit,
Dar miere n-au înapoit;
Iar ursul de pe loc
S-a si triimes surgun pe iarna la bîrlog.
El în singuratate
Îsi sugi labele mult pline de pacate.
Si, ca un calatori pe mare.
Asteapta vîntul cel de cale.

Nici nu mai zic nimica:
De ursi mi-i tare frica.

* a heretisi -a felicita.