Pastorul si tantarul -

Pastorul linistit
Dormea la umbra vara pe cîni nadajduit;
Iar serpele din iarba, cu limba-i pierzatoare,
Era acum aproape pastorul sa omoare.
Dar un tintar, de mila patruns si îndemnat,
Pe somnoros în frunte
Asa l-au înghimpat,
Incît, sarind el iute,
De serpe el s-au ferit,
Însa, cu-ntai miscare, tintarul au turtit.

Un slab pe un puternic cînd vra ca sa-1 trezeasca
La adevar de care el nu e bucuros,
Prin buna fapta poate sa se primejduiasca,
Ca un tintar milos.