Magarul si privighetoarea -

Magariul au vazut pe o privighitoare.
-„Prieteno -i-au zis -ma rog sa ma asculti:
Eu tot am auzit o vorba de la multi,
Ca tu întru cîntari esti mesterita mare,
Si iata, acum vreu
De iscusinta ta se judec singur eu.”
Iar buna pasaruica, pornita spre cîntare,
Cînd linistit, abia
În sine ceripea,
Cînd tare suiera,
Cînd glasu-i tremura.
Apoi, prin dulcea ei strigare,
Îîntru a dragostei cei gingase plecare
Pe amorasul sau chema,
Si rediu (*) desfatat, cîntare-i rasuna;
Iar lume ascultînd
Tacea si se mira.
Magariuî însa de pamînt
S-au razamat cu frunte.
Si au racnit asa: -„Tu versuri ai placute,
Dar cînd ai asculta
Cucosu de la noi, mai bine ai cînta.”
Aceste auzind în suflet s-au jignit
Ace privighitoare
Si de atunci au contenit
Pentru magari a sa cîntare.
Dumnezeu sa ne fereasca
De judecata magareasca.

* rediu, radiu -padurice, crîng.