Leul si iepurele -

Un leu c-un iepure prieteni s-au facut.
Eu vad ca va mirati
Si nici e de crezut;
Dar cînd îti sta sa cautati
La adunarile lumesti,
Apoi mai grele lucruri îti crede nefiresti.
Asa, odata au pornit
Ei împreuna la primblare,
Si iepurile au stîrnit
Aceasta întrebare:
-„Prietene iubit!
Ma mir eu si te rog se-mi spui
Pricina, pentru ce cucosu nimicit,
Pe care poti pe loc c-o sfîrla mort sa-1 pui,
Te sparie asa cumplit,
Încît tu fugi de glasu lui?”
-„Aceasta nu-i de vro mirare,
Lui leul au raspuns.
Si noi cei mari sîntem cu slabaciuni nascuti.
Precum un elefant, cit este el de mare,
De soareci iar se teme tare.”
-„Apoi pentru aceasta dar,
Nu în zadar,
Raspunsa iepurul. Si eu ca voi cei mari,
Ma tem de cîni copoi, si varvarii ogari.”

Si noi adeseori pe patimi ne silim
Cu ale celor mari sa le samaluim,
Dar nu pre nimerim.