Vulpea si barza

de La Fontaine


Vulpea si barza

Jupân vulpoi s-a fudulit odată,

Poftind la masă pe cumătra barză.

N-a fost o cină prea îmbelşugată,

Că dumnealui făcea economie;

O zeamă lungă, cu puţină varză,

Iar ca s-o păcălească, i-a pus-o-n farfurie.

Zadarnic biata barză îşi încerca norocul,

Că n-ajungea să soarbă un singur strop, cu ciocul;

Pe când vulpoiul, ciorba, a supt-o la iuţeală.

Voind să răsplătească această păcăleală,

La rându-i doamna barză, aşa, cam dup-o lună,

Şi-a invitat vecinul la o gustare bună.

Pe scumpa lui amică, nu poate s-o refuze!

A spus, galant, vulpoiul, lingându-se pe buze.

Apoi, cu pasul legănat,

Spre casa berzei s-a-ndreptat,

Lăudându-i marea bunătate

Şi-aromitoarele bucate.

Venea mireasmă dulce de carne la frigare,

Tăiată-n bucăţele mărunte, o minune!

(Vulpoii nu duc lipsă de poftă de mâncare.)

Dar barza, dinadins,

Tocana-ntr-o garafă cu gâtul lung i-o pune.

Bucăţele de carne ea le scotea în cioc,

Vulpoiul însă, tufă! nu izbutea deloc.

Nici o firimitură cu botul lui n-a prins.

Şi s-a întors acasă flămând, bătu-l-ar vina,

Pleoştit şi nemâncat,

Cu coada-ntre picioare şi foarte ruşinat,

Ca un vulpoi pe care l-a păcălit găina.

Înşelătorii prea uşor

Sunt înşelaţi, la rândul lor.


Print»Vulpea si barza - La Fontaine

Lista de Fabule: