Toporul si padurea

de Grigore Alexandrescu


Toporul si padurea

Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face,

Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace

Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi,

Nici nu s-ar povesti.

Şi caii lui Ahil, care proorocea,

Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea.

Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc

Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc

Şi care îmi zicea

Că şi el o ştia

De la strămoşii lui,

Care strămoşi ai lui ziceau şi ei c-o ştiu

De la un alt strămoş, ce nu mai este viu

Şi pe-ai cărui strămoşi, zău, nu pot să vi-i spui.

Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă,

Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă.

Trebuie să ştiţi, însă, şi pot să dau dovadă,

Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă.

Astfel se încep toate: vremea desăvârşaşte

Orice inventă omul şi orice duhul naşte.

Aşa ţăranul nostru numai cu fieru-n mână

Începu să sluţească pădurea cea bătrână.

Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte:

"Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte,

Începură să zică, toporul e aproape!

În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape!"

- "E vreunul de-ai noştri cu ei să le ajute?"

Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute

Şi care era singur ceva mai la o parte.

"Nu." - "Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte;

Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească,

Decât să ostenească."

Stejaru-avu dreptate:

După multă silinţă, cercări îndelungate,

Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire,

Ţăranul se întoarse fără de izbutire.

Dar când avu toporul o coadă de lemn tare,

Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare.

Istoria aceasta, de-o fi adevărată,

Îmi pare că arată

Că în fiece ţară

Cele mai multe rele nu vin de pe afară,

Nu le aduc străinii, ci ni le face toate

Un pământean de-ai nostri, o rudă sau un frate.


Print»Toporul si padurea - Grigore Alexandrescu

Lista de Fabule: