Elefantul in domnie -

Cine-i tare si mare,
Dar minte nu pre are,
Nu-i bine, cit de bun la inima sa fie.

Pe elefant l-au pus în codri la domnie,
Si de pe neam ei toti,
De la strabunii sai pana la stranepoti,
Au îndestula minte;
Dar este rar acel pre fericit parinte,
Sa-i iasa buni copiii toti.
Si elefantu meu, oricum era de mare,
A întalegerii n-ave îndamanare:
Iar blînd si plin de bunatate
Era, cit nu se poate.
Si iata ca la domn, au dat bietile oi
O jaloba, zicînd ca „lupii rai pe noi
De tot ne jecuies.”
-„Talharii, varvarii, da cum de îndraznesc!”
Au zis duiosul domn. Iar lupii se-ndrepta
Si-asa urla:
-„Maria ta!
De noi nu te-ndura,
Caci singur ne-ai fost dat poronca asta-iarna
S-avem cu totii blana.
Iar oile pîresc, c-asa sînt învatate:
Noi n-am luat mai mult, decît pielce de frate.
-„Atîta! domnu le raspunde.
Se stiti ca strîmbatati la mine nu-ti ascunde
Va hotaresc de-acum de oaie o pielcica,
Si nici un par mai mult, nimica.”