Doi caini -

Un cîine, de pe neam dulau,
Prielnec, credincios catra stapînul sau,
Odata au vazut
Pe vechiul cunoscut,
Juju, catel tarcat,
Ce din ograda an în curte s-au luat
Si carele acum la o fereastra-n casa,
Sezînd pe un covor de cele mai frumoasa,
Afara mîndru se uita.
-„Jujuca: ce mai faci mata?” întreaba cîinele, din coada dînd încet. (Acesta între cîini e semnul de
respect.)
-Iti multamesc, mon cherl raspunsa lui Juju.
Sînt bine. Dorm, manînc, alerg, ma hîrjonesc
Si pe saltele moi cînd vreu ma tavalesc.
Dar spune-mi: ce faci tu?”
-„Eu sînt ca purure. Rabd foame, ploaie, ger,
Pazind ograda la boier;
Dorm lînga poarta, sau cu caii,
Si de la bucatari ades manînc batai.
Ba ieri si un fecior trii lovituri mi-au tras,
Pentru ca n-am latrat la vreme si la ceas.
Dar tu, Juju, cu ce-ntîmplare
Ai capatat favor asupra-ti asa mare?
Ce slujba la stapîn în fapta împlinesti?
Fiind atît de mic, în ce te bizuiesti?”
-„Eu! au raspuns Juju.
Ma mier de întrebare!
Eu fac apporte* gioc ca omul în picioare!”
Din oameni iarasi sînt la soarta în favor,
Pentru ca-n doua labi stiu a umbla usor
Si fac apporte
Cînd pot.

apporte -strigat cu care se îndeamna un cîine sa aduca ceva.